Uneori, ma izbeste in fata realitatea umana. in coconul meu de autosuficienta upper class nu exista unele lucruri simple si, presupun ca, placute.
si totusi, exista oameni saraci si normali. femei urate, grase, cu un zambet frumos si un suflet de mama. femei pe care nu le da inteligenta afara din casa, gospodine care fac ciorbe, pun muraturi, fac copii si se duc la un serviciu banal de contabila. oare incerc sa romantez mediocrul? da, azi, da.
exista barbati inalti, lipsiti de finete, cu ochi de un albastru de sat, spalacit, cu o puternica legatura cu familia, care isi iubesc femeia de mai sus ca si cum ar fi o afrodita fidela, iar ei, prin rotatie, muritori adoratori si vulcani aprinsi. chiar mi-ar trezi altceva in afara de o clipa fugitiva de admiratie un astfel de om?
exista garsoniere cu rafturi tapetate cu scandalurile zilei din 2005 si vopsea scorojita la ferestre, cu podele care nu scartaie in contradictie cu o mobila moderna si de bun gust, ci a amar, oglindita in usi batranesti lacuite.
exista case in care biblioteca a fost mostenita doar de mandrie, se platesc rate pentru un aer conditionat, iar televizorul merge, paradoxal, pe discovery. bai in care emailul s-a ingalbenit si innegrit de amarul de rugina de pe tevi vechi, iar periutele s-au schimbat ultima data semestrul trecut.
exista musamale ciupite si pete persistente de grasime pe un colt de aragaz in 3 ochiuri, pahare set si vesela buna ce se tine intr-un dulap, pentru dat nepotilor. exista un vraf de ziare pentru impachetat mezeluri ieftine si o punga cu pungi care pare sa-si fi fortat de mult limitele.
exista un pechinez slabanog si vesel, un copil sufocat de boneta in miez de vara, imbracat suticolor, tablouri mari in cadre grele, vaze care n-au mai vazut o floare de la nunta si oglinzi in care posesorii nu s-au mai privit cu placere sincera fata de sine cam tot de atunci.
exista suflete chinuite de comun, cu drepturi si nevoi, care se taraie de pe o zi pe alta, supravietuind, si traind pentru o vacanta all inclusive in turcia, pentru 2 geamantane de haine.
exista oameni a caror ambitie e sa nu aiba credite, dar propria lor casa la curte.
...si pentru asta munceste toata lumea. pentru ca inca sper ca fiecare generatie de aia sa priveasca in jur la zapada mizerabila din mijlocul lui februarie, si sa isi spuna ca ei vor face totul mai bine si bun pentru copii lor.
pentru ca mediocritatea ucide spirite, creativitate, inteligenta. pentru ca apatia porneste din limitare.
pentru ca mi-am dat seama ca, de fapt, prefer sa plang pe un A6 cand ma anunta sotul ca vrea divort, decat sa am o familie fericita cu nimic in 30 de metri patrati.
aleg elita si lupta pentru mai bine in orice zi. te aleg pe tine in orice clipa.
2 comments:
"exista oameni a caror ambitie e sa nu aiba credite, dar propria lor casa la curte." - subscriu la asta
vad ca pana la urma i-ai dat drumul postarii in zona publica
ii venise vremea :))
Post a Comment