adevarul doare. lumea mica si imatura se desparte. pana te stergi la ochi de idiotenie, femeia aia e plecata. si desi merge lent, sperand s-o prinzi din urma, e atat de departe... o femeie te asteapta, dar rabdarea ei e infranta deseori de prostia ta.
dar e normal. la 18 ani vezi lumea prea verde-roz. n-ai dat cu nasul in viata, munca, facultate, program fix si ipocrizie incat sa fii suficient de calit pe termen lung. inclusiv sentimental. ce-ar mai fi sa fi ramas cu iubitul din liceu pana acum? (pe vremea mea inca era la moda virginitatea, pana la unmoment dat)
am regretat punctiform toti idiotii din cauza carora nu pot asculta vama veche. toti imaturii care se uitau dupa sani infloriti si par lung, unghii lungi, conversatii diluate despre nimic, saruturi lungi, fuste scurte si nopti de vara interminabile. i-am regretat, normal. am regretat nu ca le-am oferit cel mai naucitor sex din viata lor, ci ca le-am dat sansa sa ma vada despuiata de autocontrol. sansa sa ma vada dulce. sa ma linga pe gat.
sa ma intalnesc pe strada cu unul din cei cu care nu mi doresc nici macar sa vorbesc despre vreme ar trezi in mine sentimente vagi, de genul 'ce bine ca ai trecut si tu peste perioada de cretinatate a vietii tale. te aplaud, dea!'.
am asteptat ani intregi un salut. am asteptat luni intregi o relatie. am asteptat saptamani in sir sa se intample ceva mai bun, ceva despre care discutasem.
acum astept doar 3 zile o intalnire in care se graviteaza in jurul meu. fara ascunzisuri, fara dezamagiri, fara supe reincalzite si pasiuni rancede. fara gelozii, si, mai ales, fara magarii sinistre.
pentru ca am schimbat jocul atat de drastic, atat de repede, atat de de mult, incat as urla tuturor: sa te uiti in urma e cea mai mare greseala pe care ai putea s-o comiti vreodata. pentru ca totul trece, pentru ca in fata e mai bine, pentru ca lumea nu se modifica aplaudand, pentru ca doar asa poti evolua ca om.
personal, am incetat, deci, de mult, sa bat pasul aiurea pe loc.
No comments:
Post a Comment