Pierdut

in noptile alea in care dormeam calda langa tine era liniste. cald in calorifer, miros de pomelo in aer, o cola-zero- rasufla pe sub pat. un sufletel rasufla obosit, protector, langa mine. prin somn intindea bratul, ma cuprindea puternic si ma tragea langa el, maraind un pic a 'de ce esti la 3 kilometri de mine, locul tau e aici!'.

ma gandeam zilele trecute la cat de mult si de disperat, si de nestapanit l-am iubit pe (guess who?). enorm. am suferit ca un catar luni intregi, ani poate, nu stiu, cred ca ma amageam ca mi a trecut. mi am scos intre timp din cap ideea ca voi mai gasi ceva similar viata asta, parea hopeless si inutil, asa ca am asezat o pe raft, la prafuit. ce nu stii nu te poate rani.

si apoi a venit el. si a fost atat de bine. mie nu mi placeau unele cluburi. am mers in ele. nu mi placeau anumite spirtoase. le am tolerat cu placere. nu frecventam mamaia din principiu. abia astept un rasarait pe kudos. am reusit sa vedem un singur serial, spre deosebire de alte dati, cand pierdeam weekenduri intregi in casa, crescandu ne soldurile cu pizza si cartofi prajiti. ieseam la date-uri si se mira lumea ca inca facem asta, si in definitiv, de ce nu. am descoperit localuri noi, strazi noi, hobbiuri noi. nici iarna nu ma enerva la fel de tare, nici vara n o asteptam cu atat entuziasm (vorbesc prostii, nu ma crede, summer rulz 4eva!)

e departe. si e frumos si ii cald, cum ii e si acasa. e lumina, si roua, e rapita si liniste. e salbatic, vast, verde, si atat de departe.

data viitoare o sa ma duc si eu cu el, sa mi impletesc cununite de rapite italiene, sa ma tavalesc prin lanurile alea pe 1 metru patrat pana mi patez rochiile, sa ma pup cu el pe un deal strain, si sa fac poze macro.

nu-mi convine deloc sa stau singura, ma simt pierduta fara el. dar imi place dependenta asta. n as schimba o pentru nimic. ce exista atunci, candva, demult, pare atat de superficial si insignifiant. nu inseamna ca nu respect toate relatiile reale. - pe ei, eventual nu ii respect, ca mi au dat si motive -

ei, deci, pana una alta, dragostea vietii mele haladuieste intre o florenta urbana si o vale rurala, respirand aer strain, slava cerului ca nu are alergii.

daoaaamne, sa nu mi se piarda prin vreun bistro p-acolo, sa nu l mai gasesc...

Melodiile lor

cine a fost mai intai? vlad sau alex?

vlad.  chilian- zece. https://www.youtube.com/watch?v=DQbv1HS47qs
cand m am desparit de el, la 18 ani, aveam un imens gol in suflet. pentru ca stiam ca viata mea nu va fi fost alaturi de el. nu era prost, urat, eram eu prea wild.

alex. eagle-eye cherry- save tonighit. https://www.youtube.com/watch?v=zHxnm1-gVS4. l am iubit de aproape m a omorat. asta era piesa noastra. apoi iris- baby. https://www.youtube.com/watch?v=jH_bgVU3X5Q. apoi vanatoarea regala. https://www.youtube.com/watch?v=PASfjWpxi94. pentru ca femeile s mereu cele mai tari. n are ce sa ne doara.

fling. stereophonics- indian summer. https://www.youtube.com/watch?v=qcguxHc4hiU. a durat fix ca in piesa, o vara, dar de futut la cap, ma futu pt eternitate. bou om, dumnezeule.

cosmin. queen- don t stop me now. https://www.youtube.com/watch?v=OPx-nUqLMtc. pentru ca eram invincibila. eu, nu noi.

radu. prada de razboi. https://www.youtube.com/watch?v=teFc0AeZxgE nu ca i a pasat de mine, dar din nesimtire, se pierde bunul din casa.

b. orice mix. merge tot. blana pana dimineata. oakheart, jack, rstandard,iar restul il pastrez pt mine. cum ar veni, https://www.youtube.com/watch?v=HFpGBQbTMlo

Pinterest

Site ul asta e minunat pentru un om cu ocd ca mine. te organizezi cum vrei, strangi cat ai chef, poti salva pentru un review ulterior, iti da idei, iti trezeste sentimente, te face sa razi. da, pinterest e minunat.

si stii ce mai e minunat? faptul ca te face sa te gandesti.

il iubesc, aparent. tot ce i pe site ul ala mi aminteste de el, de aia zic. o rochie frumoasa pe care sa mi o dea jos pana sub sani, sau niste blugi prin care sa mi apuce pofticios fundul. o pereche de pantofi inalti pe care sa i pastrez in picioare cand mi le incolacesc in jurul lui. un machiaj si o tunsoare care sa l seduca din prima clipa.

o destinatie de vacanta extrem de fotogenica pentru el, ultra relaxanta pentru mine. o canapea acoperita de perne cu design urban, o camera in linii moderne si minimaliste, in care ne vom certa pentru o ora si, uitand de unde am plecat.

o reteta delicioasa in sos dens umami sau un gratar cu minus 100 de calorii, stropit doar cu lamaie, plus un macaron mov intr-o cutie origami handmade, cu funda handmade.

un citat de dragoste care ma duce cu gandul doar la ochii si zambetul lui, si la relaxarea totala pe care o are langa mine most of the time. un citat de despartire care ma duce cu gandul la niste umbre schimonosite, de dupa care apare insa tot el.

un inel.  o rochie ivorie model zeita din grecia.

o data. sau, poate, 500 de dati.

un singur EL.

Fericirile unei casnicii nefericite

Pe M. n o ingrozea nici un fel de schimbare. asa fusese de cand era mica. o groapa de noroi? hai sa o sarim, chit ca nu avem pasul suficient de mare. un gard de sarma ghimpata? ce poate sa se intample mai rau decat un pantalon rupt in cur? un corcodus inaccesibil? ce cacat poate sa mi se intample daca ma zgarii de o urma de clei? odata aratandu i se o posibilitate neexplorata, zgandarea in creier la rodaj maxim pro si contra urile. nu i pasa. toate bubele fac coaja. 

felul acesta al ei de a incerca sa si asume riscuri fusese de la inceput o optiune hazardanta. se ghida dupa instincte primordiale, si fiecare decizie de a se arunca brusc, de exemplu, in marea de 18 grade, ii aduceau de asemenea satisfactii si regrete. ambele pe termen la fel de scurt. 

pe M. o cucereai cu o replica bine plasata. avea niste standarde aproape absurde de inteligenta si fizic carora trebuia sa te conformezi ca sa te remarce. sa nu intelegi ca o cucereai definitiv. mereu isi pastra alternativele deschise, dar, pentru cateva momente lipicioase, era a ta cu totul, din vitutea unei inertii inexplicabile. clar, m. dadea mai multe sanse decat ar fi permis. statea si zambea, si participa, mulandu se pe interesele de grup, desigur, daca i satisfaceau gusturile. altfel, fuma tigara din tigara si bea pahar dupa pahar, dorindu si sa nu creada ca are dreptate in problemele dezbatute la masa. vedea prin argumente ca prin sticla. dar lumea se distra, si nu era locul ei sa strice amuzamentul. 

ea nu se uita in stanga si in dreapta, nu se raporta de nici un grad la majoritate. dimpotriva, o dispretuia. aprecia de zeci de ori mai mult individul. ia un alfa din context si pune i l in fatza, si fata asta putea sa scoata din el un beta, daca nu gamma, within minutes. asta era talentul ei. isi mula argumentele si probabil empatia pe context, si reusea. zidurile cadeau, mastile se aruncau. si daca nu de la sine, le tragea ea de limba. 

m. nu privea niciodata in jur. ura regulile cum uraste zgomotul unui motor turat in plin prost gust. si ura ca se ciocneau in ea doua ideologii. una, era ceea ce se astepta lumea ca ea, ca femeie, sa faca, si a doua, ceea ce si dorea ea sa faca. rareori coincideau. desigur, ea a cedat aproape unanim celei de a doua tentatii. nu i convenea ceva, striga tare, raspicat, in strada. bocea prin tramvaie sau se confesa vreunui suflet prin tren. isi suna fostii intepandu i despre pretioasele lor iubite tampite, argumentand, doar ca sa si ia o piatra de pe suflet. le scria femeilor cu care avusese conflicte fara vreun raspuns inapoi, doar pentru ca nu suporta sa nu afle vita ca e vita. ( apropo, te stii tu...esti vita )

pe m. au dezamagit o multi barbati, dar asa, la modul apa chioara de ploaie. ii placuse, altfel nu ar fi acceptat sa iasa cu ei. sperante nu si facuse nici in al doishpelea ceas. ii intuise cap coada, si isi stabilise siesi ca nu are sens sa i deifice sau condamne, din simplul motiv ca nu si i dorea cu adevarat. unii isi pierdusera capul si o cerusera de nevasta. le a spus da, ca sa nu le futa orgoliul fragil. le a raspuns la te iubesc din acelasi motiv. lumea ei nu s ar fi schimbat radical daca ar fi devenit oficiala. venea acasa tot cand avea chef si pleca tot pe nepusa masa. le a spus da, doar ca sa vada cat de departe o pot duce doua litere. nu foarte departe, aparent. toti au plecat. 

si au plecat atat benevol, cat si alungati. dar m., tragand linie, i a inventariat la rece, in stilul propriu. si sunt toti o gasca de ratati care n au stiut cum sa si gestioneze indulgenta si anduranta, oh, atat de rare, ale unei femei. 

n. era o proasta nehotarata. a abandonat o facultate de viitor pentru ca i placeau insectele. din care, daca n ai un kil, n ai ce pune pe masa. a. era o isterica care a vrut musai sa se marite. in egocentrimul ei, a uitat sa specifice ca plateste socrul toata cherhanaua. g. era o matahaloasa ajunsa aproape de limita superioara a vartsei eligibile pentru mariaj. si a pus gheara in prag. o. era o manipulatoare de prima clasa, sarmanta si cu un cod genetic 80% defect. 

mai, tipii aia chiar au descoperit niste comori, ce sa zicem

m. era suficient de desteapta insa sa priceapa ca un om nu se poate schimba decat temporar. nu avea pretentia ca dobitocii adanc indoctrinati se vor schimba radical, ci va vor pastra in suflet o parte din ea. asta inseamna ca o durea sa vada munca ei de ani de zile, sentimentele si toate ideile de libertianism ducandu se lin pe apa sambetei vreunei pizde distruse la creier. 

asta o durea. ca scoala, familie, si societate. sa se futa pe astea 3 concepte. 

cine era ea sa schimbe 10+ de ani de munca silnica, per total relatii, la un vagin trepanat, care nu te lasa sa dai buna ziua, daramite sa iesi la o bere?

m. probabil se va casatori tarziu. cand va fi foarte sigura ca nu va fi manipulata si nu o va face la randul ei. il va astepta cu masa pusa si zambet pe figura. pentru ca ea l a ales, si ea stie de ce. il va intreba in treacat, cat e de obosit, daca e bine. il va pupa inainte sa atipeasca cu un zambet pe fata. vor iesi la concerte, piese de teatru, filme, lansari de parasute, nu ca se plictisesc, ci ca sa discute ce cacat se petrece in jur. 

copiilor le va spune despre toleranta, si le va sataniza prostia. 

pentru ca m. a fost deja in patul multor barbati. singuri, divortati, intr o relatie, si nefericirea lor o dezgusta. totul poate fi foarte simplu. pe pricipiul cere si ti se va da. intraba si ti se va raspunde. nu i a iubit pe nici unul, doamne fereste, pentru ca, asa cum ziceam, intuitia ei e aproape inafailibila.

si cand va fi batrana si aproape ridata, va privi in jur cu satisfactie. ca ea a facut fix ce si a dorit, a luat din oameni fix ce a vrut, i a avertizat pe cat pot doua urechi surde sa o auda, si a trait exact cum a  considerat.

libera.

sursa

Sucker and insane

voi fi extrem de scurta astazi. pentru ca nu meriti mai mult. am crezut ca va fi altfel. exciting. rockstar life. dar mereu erai plecat, mereu aveai alte cacaturi de rezolvat. mereu alte proiecte, si chiar daca spuneai ca eu sunt cireasa de pe tort, sa mi fut una daca ma simteam asa. poti sa lingi cireasa intre jam sessions. no biggie. pot sa ma imbat la 12 ziua si fara tine. luna iunie sta marturie.

apoi nu mi ai raspuns la telefon pentru ca ai adormit cu ea. inainte de asta, ma distram singura cu fetele prin baruri, cautand motive sa ti fiu fidela. respingeam oportunitati si pretendenti pe banda. si desigur alcool gratis. proasta de mine.

apoi l am sunat pe EL. da, da, cum se simte ca pierzi in fata altuia?

apoi vine diva spunand cum iti gateste, iti alege asternuturi, te duce la medic, va luati impreuna pe vouchere casa si masina, apoi eu gasind in gunoi teste de sarcina foloste, desigur, negative, cercei prin baie si halate de casa in dulap.

si mi am dat seama. ca orice as face, ea iti va sufla in ceafa ca eu nu voi fi suficient de buna, si ma va indeparta. cum a si facut o, pretextand ca ti am lovit prietena. aliajul perfect. de doua tampite.

apoi mi ai zis ca o ceri de nevasta. si sa mor eu de mi a tresarit alt nerv in afara de trigemen, de ras.

vrei sa fii cocolosit. adulat. servit. pupat in pizda. pentru ca asta ai, fostul meu  drag, o mare pizda. in care simti nevoia sa fii perpetuu lins, exact cum face ea. te duce colo si colo, te slujeste. te pupa si in cur, de fapt. nu o sa tina mult asta. esti doar o ambitie, sa stii.

mi ai spus ca ti am deschis ochii? iubire, ai tai au fost de fapt mereu inchisi. sa nu cumva sa aflu peste 3 ani ca nu esti cu ea, ca te ai fript. atunci va fi cea mai mare muie pentru tine, si cel mai mare i told you so, desi n am avut inca ocazia sa ti scenarizez viitorul. pentru ca ai fost dement si nu cumva sa ti auda urechile fine dracu de vreo drama. ai inima sensibila.

intre timp, am sa beau pana am sa te uit. de fapt. pana am sa te iert.

pentru ca eu niciodata nu uit muismele.

si asta sa n o uiti tu.

Alternative -1-

dimineata de iunie. imi sterg caldura dintre sani cu o mana, cu cealalta bajbai pe langa pat dupa sticla de suc. am arsita, cum s-ar zice. gasesc pet-ul rasuflat, negru cu rosu, si inghit pofticios gura calda, apoi gura fierbinte. stiu exact, in schimb, ce ma asteapta in frigider. greata de aseara pluteste amical in aer. stomacul iti e cel mai bun prieten, pana decide sa te tradeze pentru un strop de entuziasm 40% in plus. afurisita asociere. 

o grimasa satisfacuta imi scapa cand deschid usa rabatabila. o sticla de vodka de doua zile ma intampina la fel de rece ca emotiile mele de aseara. sincera, rigida, imbatatoare. o ispita, o tentatie, o dorinta. cine a spus ca obiectele nu te pot iubi? cine spune ca nu poti plange pentru cativa stropi, pentru cateva cioburi?

ma intreb pentru a suta oara intr-o saptamana 'de ce?'. zambesc imediat inapoi la mine, critica fata de propria-mi melodrama lipsita de note, cu creierul incepand sa mi vajaie familiar. asa facem toate care vrem sa uitam. stim ca o sa ne treaca imediat, si ca o sa prindem putere, desi genunchii ni se moaie gura cu gura, cub cu cub de gheta. am dat totul. din punctul nostru de vedere, desigur. dar cand vom renunta la egoism si vom privi si privelistea de dupa gard? de ce ar trebui sa ne zbatem atat, cand raspunsul e atat de simplu, limpede si inodor? de ce ni se pare ca noi dam totul, neprimind nimic, si de ce ne enerveaza pana la paroxism cele despre care credem ca nu dau nimic, primind restul?

trantita pe podeaua holului, intre perechi sexy de tocuri, martori silentiosi ai servetelelor murdare din centru, sorb linistita. gatul imi arde. pun paie pe foc din petul negru. asa cum a pus si el ganduri, timp, entuziasm, si prize unice de sinceritate nocturna in mine. nu prea poti minti la 3 dimineata. de ce nu l as fi crezut? nu ar fi avut nici un motiv. sexual, ma avusese deja. il imbratisasem de mii de ori in gand si de zeci in realitate, gadilandu i ceafa, abdomenul, bratele si buzele cu ale mele. ah, si orgoliul. e cea mai erogena zona masculina, dupa cum stii. si mi se raspunsese. il simteam atunci al meu, in ciuda mesajelor, apelurilor si implorarilor unor fete mai inalte, slabe, machiate si tinere. cine spune ca un barbat alege superficial greseste, pentru ca nu ia in calcul desfasurarea actiunii. stii tu, mizeria aia, care, in roman, se intinde pe 80% din pagini. 

ma plictisesc de incolor si adaug un strop de caramel artificial in pahar. e rece, dar nu prea, imi intra direct in inima. ma relaxeaza si, in ciuda aparentelor, ma face sa rationez. da, ochii haladuiesc, gandurile, la fel, poftele, desigur, dar, la 3 dimineata, tot la mine ajunge. nu sunt un monument de cumintenie, doar ca el imi suplineste nevoile. si am inteles de mult mecanismul actiunii. vezi sa-l intelegi si tu, apropo. pot sa i sar in brate la fel de entuziast, aruncand nonsalant tricoul patat de un ruj de duzina, parfumat vulgar, si sa-l arunc in pat, cu ajutorul lui ( e un pic cam inalt pentru mine), dandu-i de inteles ca mi-a fost dor. si o simte. 

sunt unele care se dau ieftin, dar nimic nu e mai scump decat devotamentul. 

se vand din disperare, singuratate, stima de sine prea mare/mica, pentru ca au impresia ca pot avea tot ce vor, doar pentru ca pana atunci nu a avut nimeni ori interesul, ori curajul, sa le puna la punct. sa nu credeti ca ele nu si stiu valoarea, oho. incearca doar sa exploateze ceea ce li s a indicat, cu atat mai feroce cu cat sunt refuzate mai elegant. scot din chiloti toate armele seductiei auto distructive, hartuind insistent, de fapt, plictisind. unii cedeaza, pentru ca e flatant ce li se intampla. altii, pentru ca au baut. unii pentru ca acasa nu au un mediu propice, iar altii, pur si simplu pentru exercitiu. sunt unii care se duc de nervi, altii, de dragul unor amintiri inecate in iarba sau alcool, sau a unei oarecare tinereti. 

nu femeile care asteapta acasa pierd. nici poveste. or fi barbatii coruptibili, influentabili, vrajiti de o pereche de craci sau mai stiu eu ce, dar, la urma urmei, conteaza linia de final. pe noi, ale lor, se bazeaza la sfarsitul zilei, saptamanii, sau lunii, pe noi sunt sceptici de a ne lasa. asta, desigur, daca nu suntem niste tzaranci bosumflate. situatie in care amanta merita toata aplauzele. pentru ca ia asupra ei povara...da, da,... povara de a da atentie si afectiune unui om pe care l tinem langa noi doar pentru decor. 

in fine. sa nu divaghez. 

ma uit la sticla. clipeste sexy a tentatie, acum, amara, in mana mea. as face-o zob de podea, din impus, doar ca realizez ca m as intepa in drumul spre matura. aproape ca mi da o lacrima patetica, de mila de sine. sunt totusi 500 de ml in ea. adica, eu, ca proasta, il astept acasa, si el vine de la cocote, carora cine stie ce le sopteste confidential? probabil cuvinte pe care eu le aud de 2 ori pe luna, pentru ca atunci nu are deadline uri? tradarea emotionala, pentru femei, e de o mie de ori mai cumplita decat cea sexuala. sa stii ca ii impartaseste unei straine, din punctul tau de vedere, frustrarile si neajunsurile lui, te supara.

dar am vesti bune. termina-ti dracu vodka aia si gandeste. ar trebui sa te bucuri, pentru ca o impovareaza pe ea cu griji. e inevitabil, de fapt. ei ii vor creste 3 peri albi discreti si 4 riduri fine, ea va trebui, in loc sa geama extaziata peste el -amantele fac toata treaba, de aia sunt amante, ca sa demonstreze ca-, sa l mangaie pe spate, sa l ia in brate. sa se masturbeze in liniste lacrimanda sub paturi. 

nu e vina ta decat daca nu te straduiesti. daca o faci, vei fi infinit mai impacata cu tine, si mai linistita cand se intoarce. daca el e egoist, ai voie si tu. daca nu mergi sa ti cauti de lucru printre cearceafuri straine, si te sfatuiesc sa n o faci, -e sub demnitatea ta, uneori, e plin de sex shop uri, iar flirtul il poti gasi peste tot, (hai, hai, ca stiu cum gandesc femeile) -, du te sa ti iei o rochie sexy. efect wow garantat. 

te intreb, femeie, daca esti frumoasa, desteapta si intelegatoare, pentru ce te mai zbati? tu deja ii arati in fiecare noapte ca are de ce sa se intoarca acasa. tu esti motivul lui. obisnuinta i se poate crea si cu ea, si el te alege pe tine. 

ma intreb pe mine, de ce, vreodata, am cazut in capcana sentimentalismelor de 2 lei, aruncandu ma, practic, singura de la etaj, doar pentru ca peste tot in jur mi se spune, covarsitor, ca e gresit sa stai. sa speri. sa astepti. asteapta.

s-a terminat vodka. am un roze pe usa. desi pare, nu traiesc nici prin pastile, nici prin alcool, nici prin amagiri. uneori, gandesc la fel de limpede ca prietena mea rusoaica. sunt frumoasa. stiu ca sunt. si pe afara, si pe dinauntru. si el stie asta. 

si ca sa inchei, da, e nevoie de exercitiu sa nu te abandonezi pe sine ca femeie, cand vezi ca ti o iau altele inainte. chipurile.

desi, niciodata, vreo medalie, nu a fost cucerita prin forfeit. 

originalul, bleah

Minciunile iubirii

De foarte multa vreme imi circula pe fb si pinterest o groaza de citate si one liners despre cum dragostea ar trebui sa fie lejera, relaxata, laxa, alte si alte adjective, care, din punctul meu de vedere, exprima o delasare morbida, scuzata fiind de patetism romantic si argumente din cele mai demontabile.

Nu, nu vrem banalul si ordinarul, nu vrem comoditate, ci vrem lupta. foc. torte. pasiune.

vreau ca iubitul meu sa ma vada frumoasa si integra cat mai mult din timp, sa ma vada aranjata, performanta, sa vada masa pusa, si totusi eu sa miros a vanilie dupa 10 ore de munca, sport, invatat si treburi casnice. pentru ca EL ma face sa ma simt extraordinar de puternica. si vreau sa i arat prin actiunile mele asta. LUI. lumii.

de ce sa ne banalizam in tricouri lejere cat e EL de fata si de ce ne enervam pe EL din nimicuri, daca vine acasa cu o cola normala in loc de zero?

putem sa IL asteptam, vintage, daca preferi termenul, adica dichisite si proaspete in vreo rochita semi-indecenta, mimand odihna, pentru ca stim ca puterea ta se transmite in EL. si daca tu esti bine, EL e bine, si cercul vicios pozitiv va prolifera.

nu pot sa inteleg inca de ce ai fi nervoasa, ciufuta, deranjata, orice in afara de fericita, ca iti vine barbatul acasa. o atitudine pozitiva, in primul rand, dezamorseaza 90% din conflicte.

si cand ai si back-up ul, prin realizarile minuscule, din punctul lumii de vedere, de peste zi, si printr o lenjerie care II clateste ochii macar 5 minute, pana adoarme bustean, nu vad de ce te ai ascunde in spatele unor iegari (yoga pants) si a unui par nespalat.

io cred ca dragostea tre'sa te faca sa te autodepasesti. sa scoata ce i mai bun din tine.

si lenea, ingalarea, nepasarea, scuzele superflue, justificarile de duzina, nu si au locul.

altfel e doar egoism.

Barbatii nu vor copii

hai, nu te mai preface indignat cand ma citesti cu gagica ta, si nu mai dismula in public cand vreo vara de gradul x isi prezinta bijuteria dintre picioare.

adevarul e ca barbatii nu vor copii. contravine a tot ce stim noi despre ei, in fond.

copiii sunt o pacoste. vorbesc despre asta, pentru ca am citi foarte multa teorie pe aceasta tema. vomita, plang, urla, ii doare, cer 20 ml de lapte matern la 3 ore, ceea ce inseamna nu doar ca te trezesti chiaun de somn  in creier de noapte sa sterilizezi vreun biberon, ci si ca si femeia trebiue sa fie supta asiduu timp de vreo ora de vreo 8 ori pe zi. pentru 20 de mililitri. asta inseamna 2 seringi.

copiii sunt renuntarea la un stil de viata cu care te ai obisnuit. chit ca voiai sa sa ti o arzi prin cluburi sau sa iesi la ceai, sa citesti sau sa te imbeti acasa, rahatul asta nu ti mai permite. au nevoie. au cereri. au pretentii. nu poti sa ti desfasori munca ca la carte, sau sa te plimbi cand iti tuna, nu poti sa ti iei o fusta mini, pentru ca, vezi doamne, de ce nu i ai luat aluia nush ce body de matase incrustat cu fibre de carbon.

trebuie sa platesti dadaca, gradinita, ca doar n o fi cel mai prost din curtea scolii, si iti faci perpetuu preobleme daca pleci in vacanta in ibiza, cuprinsa pe jumatate de remuscari ca nu ai investit in nush ce rahat de colorat, ca soacra o sa i dea sa manance sarmale grase si sa bea suc acid si o sa l infofoleasca ca pe vremuri, cum stie ea ca se vindeca un prunc de gripa.

apoi vine scoala. 100 de culegeri de matematica, 20 de compendii de romana si 3 de fizica, si tot n ai siguranta ca stie la perfectie gramatica, pentru ca anturajul considera selfie drept ora de baza de la scoala.

barbatii nu vor copii. si e normal. ei sunt rationali. se identifica cu ce am scris mai sus. copii ridica problema pentru ca societatea ii pune pe primul loc, desi, statistic, abia dupa 25 de ani se vor trezi la realitate, vor deveni obiectivi si productivi.

nimanui nu i place sa urle si sa verse cineva in casa lui. nimanui nu i place sa se lase pe sine pe planul 2, avand o obligatie mai presus de orice. nimanui dupa 25 de ani nu i place sa fie scos din tabieturi, tarat in parc, unde sa i se lipeasca vata de zahar pe degete si sa raspunde la aceleasi intrebari redundante de 14 ori pe zi. nu te martiriza si nu te considera exceptie, ca vin eu personal sa ti desenez pe pereti cu carioca. si sa te urlu la cap.

si atunci..daca mie, ca femeie, nu mi surade ideea, de ce am crede ca partenerilor nostri, profund masculini, pentru ca de aia i am ales, le surade?

raspunsul pentru mine e simplu. pentru ca le e bine. implicatia lor e minima. stiu ca au o femeie suficient de docila care sa se ocupe cu scutecele si leganatul. aportul lor e aproape inexistent, pentru ca nu ei vor suferi de vergeturi, si pentru ca nu lor li se va imputa educatia. cei 7 ani de acasa. pentru ca se stie ca barbatii sunt plecati de capul familiei la job.

PENTRU  CA FEMEIA II CONDUCE. PENTRU CA NU AU BOASE. pentru ca nu au curajul, in cadrul actualei societati, se recunoasca ca nu vor aceasta problema, aceasta corvoada, aceasta responsabilitate, si aceasta bataie de cap.

decat daca e un dorel banal, previzibil, care o va insela in 2 ani, cand va fi grasa. nesansa maternitatii. aia e, baieti. voi v ati dorit.

cica.

Jurnalul lui Adam - VDVV

Am primit invitatia cu inima indoita. Nu o mai vazusem de ani de zile, desi imi aminteam perfect vocea ei tandra cand imi spune ' stai, mai, stai!'. uneori, incerca sa ma tempereze, fara sa isi iasa din pepeni si cu nici un alt gest, in afara de o incruntare fina din sprancene. 

Se casatoreste. stiu ca am spus ca e mai bun ca mine, dar, pus in fata faptului aproape implinit, nu pot sa nu ma intreb cat la suta de dobitoc am fost, ce as fi putut sa fac altfel, si de cate ori am dezamagit o, in liniste.

Era foarte frumoasa, intr o rochie subtire, si un voal pana in pamant, adiind in briza. m am dus la bar. nu puteam sa  privesc scena treaz, nici macar din politete, drept pentru care am dat pe gat toata ziua, pana sa mi chem taxiul. 

mainile imi sunt reci. o privesc in timp ce se aseaza in fata lui, zambitoare, relaxata, ca de atatea ori dupa un examen luat cu 10. eu luam mereu 8. 

ma intorc inspre bar. rumoare. suspine. susoteli. o mana peste a mea. doua lacrimi pe sub voalul dantelat. atat mi a trebuit. 

am luat o in brate si am incercat sa nu ma clatin cat fugeam din peisajul dezolant pentru amandoi. 

- ce ai patit? ti-e bine?

- da, aici cu tine. 

un lung discurs depre prostie, neimplinire, regrete, nefericire. nu a trecut niciodata, cu adevarat, peste noi. o suta de barbati si o suta de luni mai tarziu, si tot nu era capabila sa ne uite. ca o proasta, idealiza mereu trecutul. il ura cand ii planuia excursiile, si il ura cand pleca din oras prea devreme. il dispretuia cand se intorcea pe o dunga si o lasa cu ochii in tavan, si era o idioata pentru ca a crezut ca va reusi sa se obisnuiasca, ca asa se intampla mereu, ca e ceva normal. ii era indiferent, aproape, cand o saruta in public, si nu si putea explica in ce stare de paralizie emotionala a fost atata vreme, facand sex mecanic, rece, performant, cu un barbat care nu o facea sa tresara nici cand ii dadea bijuterii, nici cand o prezenta in fata unui intreg stadion. 

ma voia pe mine, si eu ardeam dupa ea. am mers acasa, si am inceput sa fac bagajul. ne trebuia o saptamana pe o plaja sau pe un munte. desi, mai bine pe o plaja. mereu i-a placut nisipul si adora scoicile roz. 

m am dus in baie sa adun nimicuri. jur ca nu a durat mai mult de 5 minute. 

pe pat, o rochie alba si un voal. dulapul larg deschis. un singur boboc de trandafir, roz pal, din buchetul ei, si un biletel grabit. 

' ma duc in norvegia. mereu mi am dorit sa ajung chirurg intr-o tara rece. stii, e ciudat, ca si pe tine te am mintit atata vreme. dar jur ca nu am stiut pana azi, atat de aproape de... dar intre plaja si zapada, aleg mereu zapada. imi pare rau. nu pot inca sa ma intorc la tine. te am pastrat ca pe cea mai valoroasa amintire, dar simt, stiu, ca va trebui sa mai treaca inca niste luni peste noi ca sa ne construim imperiul. nu ti spun adio, si nu am sa te bantui. va veni si momentul nostru. cu dragoste, ' 

eu cred ca a planuit totul. doar ca sa ma mai vada o data, sa mai incerce sa ma iubeasca o data de la inceput. cam scump scenariul.

va fi si mai scump terapeutul pe care l voi plati sa mi carpeasca ranile din inima. 

bine macar ca nu mi am anulat pacientii. 

Intr o zi

- o sa celebrez o multiplicare a lui 365 impreuna cu tine, cu un zambet relaxat pe buze, privire sclipitoare, pofta de viata in suflet
- o sa ma intind pe un prosop plin de nisip langa tine, rugandu-te sa mi ungi spatele cu lotiune factor 15, si am sa mi las capul pe spate lenes si satisfacut sub stingerile tale eficiente si fine
- o sa dansez vrajita cu tine,strangandu-te pe cat pot atunci, aproape, cu ochii inchisi a visare si cu mana intreclestata pe bratul tau, a "esti atat de minunat incat nu mi vine sa ti dau drumul, dar trebuie sa ti ofer libertate; macar de miscare"
- ai sa privesti una din pozele in care apar, si, in loc sa zambesti melancolic, ai sa mi tragi un ghiont ca nu mi statea bine parul in ziua aia
- am sa ti ofer tot sufletelul meu, care nu mai e de mult mic, meschin si rece, sa te incalzeasca, insoteasca si sa ti ofere liniste in momentele in care consideri ca totul te enerveaza;
- ai sa faci click cu totul la faptul ca sunt a ta, pentru tine, ca te iubesc, ca mi tremura vocea interioara cand scriu asta, ca mi se incetoseaza ochii, ca abia astept sa te tin in brate, sa fiu langa tine, sa stau pur si simplu sa te admir, sa ma pierd in imaginea ta, ochii tai, vocea, cuvintele si magaierile tale, pentru ca mi era dor sa am cui sa daruiesc tot ce e frumos si sensibil in mine, fara sa mi fie frica de respingere, sarcasm sau ne reciprocitate
- intr o zi, poate, ai sa poti sa mi returnezi starea

si ce stare... aerografitul e nimic. well, actually, it kinda is nothing...

Suparare pe situatie

mergeam acu vreo 2 saptamani la film. dupa vreo 2 ani si in care am ratat cam tot ce se putea rata in materie de blockbustere, am batut in sfarsit palma cu orange film. recomand how to train your dragon 2. dar sa nu divaghez.

si cum tragea 336-le in statie, vad pe geam un peugeot family sized si familia aferenta. un tip pe la 33 de ani cu nevasta si un tzanc, si o soacra facand fericita cu mana.

si m-am intristat. sooo, this is really all that there is? o masina devalorizata, o soacra uscata si un copil? extrem de sec. m-am intristat pentru ca eu vreau sa schimb lumea. sa am cele 15 minute de faima care sa se prelungeasca ani de zile.

unde cacat e piesa aia de teatru revolutionara in care lead role-ul va fi stefan? unde e cartea aia fututa, scrisa din 15 perspective diferite, de zici ca e scoasa direct din azil, de o planuiam anul trecut? unde mi-e colectia de rochii de zi si de seara pe care o visez de vreo 3 ani? si, mai ales, unde cacat mi-e grammy ul pentru cea mai tare balada rock a deceniului?

nu contest de nici o culoare -momentan, sunt intr-o pasa buna- importanta apartenentei la o familie traditionala. doar ca prefer ca a mea sa creasca intr-o casa si o curte, unde pot sa ingrijesc de crini, ardei, sa ma dau in hamac degustand niste capsune, vreau neaparat o masina lucioasa, si mai vreau sa mi dispara senzatia asta de frica ce ma macina de vreo cateva luni. care deriva din epidemia asta de nunti si sarcini care ma bazaie agasant de cand s a incheiat postul.

mi-e frica sa nu fie doar un praf in ochi pe care mi-l arunca lume necunoscuta din tot felul de poze si statusuri, mi-e frica sa nu ma plictisesc, asta e adevarul. mi-e frica sa nu cumva sa pic in obisnuinta aia sinistra care vine dupa 3 ani de sperante. sa ma vada iubitul meu 80% nemachiata si in tricouri lalai, fara manichiura si mereu deranjata de ceva. motive nu se gasesc... mi-e frica sa nu fiu iritabila de nimicuri, cum ar fi faptul ca iar are nush ce deadline, sau ca iar a uitat sa mi cumpere betze de urechi, sau ca doar eu am gatit saptamana asta, desi a incasat o marire si puteam sa mergem la o terasa.

mi-e frica sa nu se transforme iubirea in comoditate, pasiunea pozitiva intr-una negativa, zambetele in strambaturi si complimentele in reprosuri. pentru ca, desigur, in capul meu, odata ce semnezi, esti presat sa fii la inaltime. si, exact ca in situatia abonamentului la sala, pe care il urasti, dar pe care ai dat bani, trebuie sa participi mereu activ la tot. desi te fute o lene...

am groaza de situatii de genul. prefer sa ma plictisesc singura decat in 2.

cred ca am sa stau departe de lumea o perioada. noroc ca am de invatat pentru rezidentiat.

Am i really getting old?

ieri a fost ziua mea...

discutam cu cineva despre un viitor necomun. intreb, pe fondul glumei de mai devreme, in ce conditii o sa se casatoreasca. si mi povesteste succint despre nevoia de libertate, de a-si lua rucsacul si nikon-ul in spate (thanks, facebook!), si de a se duce pe o creasta de munte sa asculte cum ciripesc pitigoii si se imperecheaza albinutele pe forfota continua a unui pârâuaș. fara sa fie stresat de 3ori/ zi cu telefoane de la iubita cu "ti-e frig? te ai ranit? MAI E CINEVA CU TINE IN CORT?". asta inseamna 9 telefoane, minim, in timpul in care vrea doar sa se deconecteze de scaunul care face tuturor fundul patrat (thanks, modern age!), nevoia ei de atentie (thanks, estrogen!), sinteza zilei si pretul la benzina. cu nashul e mai ieftin, oricum (thanks, c.f.r.!).

avusesem la viata mea cam 3 momente reale in care eram casatorita cu ei. in consecinta, stiu modelul rochiei, al pantofilor, coafura, muzica si meniul, orientativ. nu stiu cine va fi langa mine.

sunt atat de aproape de a iubi, uneori, incat ma sperii. de ce trebuie sa planeze grija fututa a societatii peste mine, auzind, adica, din x surse ca dupa 'cand va casatoriti?', urmeaza "cand faceti un copil?', iar eu am atatea de facut, vorba lui, singura.

am o lista intreaga de filme descarcate si notate, litri intregi de bere pe post de brunch nebaute, zile in care pur si simplu n am chef sa ma epilez sau machiez, si piese de teatru pe care nu cred ca le-ar gusta mai nimeni. am puzzle-uri de 3000 de bucati, meditatii la orizontala pe sezlonguri scumpe in statiuni murdare, am snacksuri pe care vreau sa le mananc fara ochi reprosanti pe mine, rock din adolescenta dupa care ma apuca melancolia, si chef sa fac sport in timpul meu, fara sa ma vada el rosie, slinoasa si imputita.

dar cel mai mult vreau sa pastrez sentimentul de dor pe care l-am inteles atat de tarziu, desi, atat de usor. chiar am vrut sa fac lucrurile altfel, dis time.

astepti zile intregi un salut, saptamani intregi un telefon, ani de zile o relatie. si apoi se intampla. esti initial confuz, si nu stii cat sa dai, apoi te relaxezi, dar vrei totul, ca in queen. si trebuie, cam asta e cel mai greu, sa stergi dopamina de pe ochi si sa analizezi la rece.

totul e minunat. totul va fi minunat. cand ai atat de mult timp in fata, de ce sa nu mergi singur, cu o carte, la un ceai? sa uiti 5 ore de tine, de el, ca si grijile lui iti apartin, si sa nu respiri altceva decat aerul rece de beci?

adopta uneori calea lor pe care te ghideaza. nu e nimic de pierdut.

inca ai timp. si, cand crezi ca nu mai ai, tot ai.

ps. bhahaha, stiu niste tipe care au ca scop in viata sa si schimbe numele de familie. bridezilla much?

Drifting

am facut o mare greseala la un moment dat. si desi, de jena, n am publicat articolul respectiv, l -am recitit azi, dupa o lunga pauza. mi-e rusine.

rusine pentru ca tot ce scriam era patimas si patetic, simplu, sec, si eu nu din asta ma compun. am pretentia ca pot scuipa fraze digitale mult mai complexe, mai intortocheate, metafore grele pentru creiere fierbinti si nu lipsite de logica.

as putea sa ma declar indragostita. de fapt, am sa o fac, dar neatragand tot pozitivul din univers si dand vina pe el pentru norocul pe care il am nativ. nu inseamna ca nu sunt capabila de sentimente, ci doar ca analizez mult mai la rece si nu ma zboara vantul emotiilor din craca in craca pana la ziua mea.

e minunat sa fii indragostit, e o mare capcana sa iubesti. caci iubirea vine, totusi, la pachet cu obinuinta, si m am plictisit de banal. am vrut sa stabilesc trenduri saptamanale si patternuri in doi, doar sa mi dau seama ca cedez atat de usor impulsului. si, din vaga mea experienta, asta din urma atarna mai greu.

nu mai pot visa zile intregi cu ochii semi deschisi, pentru ca sunt ocupata. dar pot sa ma bucur sincer de un mesaj scurt si de o ora libera, de o gura de aer si una de vodka. cu atat mai mult de un weekend plin, pana la urmatorul.

caci fix cand m-as lasa purtata de val si as veni cu propuneri indecent de casnice, imi amintesc de varsta 5 la patrat care nu corespunde planurilor din capul meu scaldat in endorfine, ce ma fac uneori sa ma contorsionez mai ceva ca in cirque du soleil.

nu mai alerg decat dupa 85.

ca vine greu. mult mai greu decat ajung eu.

take me back

things were really simple back in the day. weather was warm, hearts were mild, laughter was truthful and love was inspirational. hopes and plans for the future really did make us feel invincible.

what happened to us, to you, to me? one or two discreet wrinkles? four years of college and the stress of a degree? bumping into real life? change of taste in music or drugs or love? or people?

i find myself looking back only to summer days and evenings when i was never ever alone. clothes were scarce, booze was cold, heartbeats were honest and care,... but a footnote.

i really loved you, eric, i really did. you took me as a child, molded me into a half woman, and carelessly and brutally threw me out the window as autumn began.

i remember the plans. simple and logical. you, me, a tiny house and a lot of ambition. our combined set of skills would pay off until out combined set of academic skills were to do their own trick.

it was simple, eric, it really was. you, me, a batch of popcorn, a pint of beer, ocasionally a mic, lube, movies and debating. we saw thing accurately because you made me reach your emotional level. what happened, eric? why or when did you stop seeing or hoping?

i really tried to battle the five stages. i was angry for not doing enough, blaming me for our insuccess. i bargained in vane, because nothing but ghosts of pasts were there to mock me and my tears. i denied your denial of ever wanting, needing or loving me. i wanted to burn that bridge, but then remembered everything. i accepted, reluctantly nonetheless, your choice. i fell into a deep schizoid-like depression, with haunting images of love-past into my memory.

i hoped for jokes, i hoped for the 'maybe it's too early for us, he surely knows what he is doing' scenario, only to see that this kind of attitude should not come from he, the one comforting and loving you day in, day out.

i hoped, eric, when i was in love with you. i loved you with every tiny bit of my new found soul. i stripped bare naked in front of you, i paraded my affection and my needs as honestly and as sincere as i could, only to be pushed back into nothingness. i offered, eric, and all of that was blown away mercilessly and definitely.

it hurts, eric, you know it does. i cannot comprehend in my tiny mind why would you chose to believe the world around you, a bunch of hazy double-meaning words, instead of gestures or living proofs.

and you know what, eric? it hurts even thinking that my emotional investment, by comparison, was forever times greater than yours, who chose to simply walk away at the first sign of not-even-real danger.

it's time to put the pieces back together. it's time to glue everything back again. i'm in pain. physicall and emotional. i'm out of time. or so i feel.

i am confused.

one moment i would give anything to talk to you, to smile, to assure you that the Giants will win this year's cup, to hold your fingers tight and kiss the hands that made me feel like a goddess.

the other i want nothing more than to erase you completely, walk by you in hazardous hallways, smiling in a flirty manner at you, not knowing the tragic capacity of yours of pushing away people that want to be near.

i did not try to save you, eric. i let you be.

and that, my dear, was the ultimate sign that i loved you. that i trusted you.

and, by god, not enough.

Cum se simte iubirea? -masculin

aici doar am sa presupun. pent'ca habar nu am. vreau sa umplu spatiul cu idei. ador ideile. mele.

am vazut pe fb manisfestari vomitive de dragoste. tipul parea intr-adevar fericit. se vedea cum se invarte in jurul si jurul ei, cum isi da silinta, cum zambeste sincer si cum incearca. avea o privire euforica, triumfatoare, increzatoare. brusc, gibonul pe care mi-l aminteam vag... nesimtitul misogin care trata tipele ca pe niste consumabile de duzina, gravita in jurul uneia ca un catelus in jurul unui copac.

ce se petrece? cum se simte dragostea la barbati? cum de eu stiu ca au sentimente, dar prefer sa aud decat sa vad? asa mult imi place sa fiu mintita prin scrisori, mesaje, convorbiri? atat de...gemeni sa fiu?

un tip indragostit imbraca  forme multiple. se deschide in fata ta pentru ca are incredere. iti spune chestii despre el pe care nici nu le banuiai, si la care il privesti, la randul tau cu o afectiune de care nu te credeai in stare, pentru ca nu il credeai pe el in stare sa aiba o halca de suflet atat de sensibila.

un tip indragostit isi va dedica femeii lui hobbiurile. ii canta balade la chitara. o fotografiaza in pozitii avantajoase. ii compune un dubstep. o invata sa joace WoW, sta cu ochii pe ea cat o picteaza si e atat de profesionist cat timp incearca sa ii arate cat e de bun, ca uita inclusiv ca e ea acolo. ceea ce cam scade din scopul principal al ideii, dar, daca n ar fi atat de prostuti, ne ar placea de zeci de ori mai putin.

un tip indragostit va incerca sa ii arate femeii tot ce stie el mai bun, va gati ce stie el mai gustos si non fat, va fi atent la detaliile marunte pe care ea le-a mentionat, o va impresiona cu locurile elegante pe care le stie, si cu cele romantic luminate de care a auzit.

o va tine de mana in public, o va prezenta anturajului, ii va povesti despre poker, motoare cilindrice, modele de masini sexy, o va asculta cand se plange, cu infinita rabdare, o va tine strans in brate cand i se moaie genunchii de nervi, ii va tolera fumatul in locuri din casa unde nu se fuma, o priveste ca pe un prieten, nu ca pe o marioneta sexuala.

un tip indragostit zambeste cand o vede, saruta, de obicei, cu ochii inchisi, se va zbate, va reusi, pentru ca stie ca ea merita.

sau ceva in genul. n-am idee, eu doar am observat ce faceau.

Vociferari din trecut

Pe 19 eram aici. Si, desi eram si insotita, pupacita, bauta si-mi statea parul genial, realitatea din spatele dramei mi-a aprins instalatia. Iar. Tragic.

Am contorizat cum poate iubi un barbat, cum se pierde intre 2 țâțe si 2 metri patrati de piele parfumata, omitand mofturile ei si tendinta de a-l domina ca pe un sub-om, sau limba lui care matura praful in urma fundului maiestuos al dansei.

Dar un barbat care iubeste, accepta si sa fie calcat in picioare...

Se transforma. Zboara. Adoarme zambind. Tolereaza magarii. Trece cu vederea infidelitati si farfurii sparte, i se trezeste mult mai acut dorinta de a proteja si a desface borcane, ii poti mirosi rugina de pe armura si parca te zgarii in scutul lui.

E reciproc. Un barbat caruia i se da una calda si trei reci va fi nebun dupa nebuna respectiva. Au un sentiment mult mai acut de loialitate si de proprietate.

Ce face o relatie incheiata cu o astfel de femeie o amenintare?

De ce le place cu indarjire o femeie copil, indecisa, miorlaita, lingusitoare si neajutorata? De ce raman fixati, in cel mai prost film psihologic, de amintirile frumoase cum ar fi focul ala de tabara din aprilie, uitand cu desavarsire lalaitul in fata oglinzii si nesiguranta patologica fata de colege de facultate?

De ce inghit scuze dupa scuze, avand alternative, de ce se dedica unei femei care nu ii merita, ignorand de multe ori partenera de alaturi? De ce sunt orbi la joculetele sinistre si de gradinita, de ce se inmoaie atat de usor in fata unor lacrimi si comportamente imature? De ce considera ca indecizia feminina e frumoasa?

De ce le ia atat de mult sa se refaca dupa o astfel de cursa? Unde e mirajul? Pentru ca doar atat e.

Fiind mult mai putin sensibili la subtilitati, dragii de ei pot confunda foarte usor misterul, pe care il cauta generatie dupa generatie, cu parsivenia si micimea. Cu carente emotionale si nesiguranta de sine.

Si stii ca trebuie sa lupti infinit mai mult sa-i scoti din cap o scorpie care l-a hipnotizat cu cositele ei matasoase, ca oricat de toleranta si draguta si provocatoare ai fi, o parte din sufletelul lui va apartine ei mereu. Si e cumplit sa afli, sa traiesti zi de zi cu faptul ca pe ea a iubit-o cat inca nu poate sa te iubeasca pe tine. Caci, in viata fiecarui barbat a existat o femeie pe care a iubit-o mai mult decat pe tine...

Nu, ma insel, de fapt. In momentul in care tu esti cea mai buna, si stii ca ai facut totul, pe ea a iubit-o doar altfel.

Mat.

Vanatorul prost si caprioara cracita

Io interactionez cu foarte multi tipi. (pentru ca nu prea ma gadila discutiile fetelor depre moda. desi am aflat ca se poarta niste chestii foarte kitsch anul asta...) iar unii se intampla sa fie singuri si in cautare.

iar aici, situatia se bifurca la 90 de grade. sunt cei care sufera, si tot ce vor e sa-si ascunda nasul intr-o pereche de silicoane si indexul intr-un vagin neimpadurit, cu o bere in mana si o melodie gajaita pe fundal. fara obligatii, fara regrete a doua zi, ci abia a 3a, cand isi vor aminti ca se simt oarecum mizerabil singuri. si o iau de la capat.

and then there's the other asshole. totul tine de timp. tipul asta a trecut de ceva vreme peste exa. s-a distrat, a prospectat piata, a investit cateva vrajituri pe ici pe colo, a imbulinat una, alta, s-a descurcat. isi aduce aminte si de ce n-a mers, nu doar cand erau amandoi beti dupa una geniala.

ei, si baiatul asta simte ca ii bat ovarele sa se aseze la femeia lui. si gaseste una, zana de buna. doar ca femeile sunt zane doar ziua. cand zambesc senin, a lobotomie, cand rad putin infundat, cand se agata neajutorat de maneca lui in timp ce se intind dupa sucul natural de fructe. noaptea, oh, doamne, noaptea... femeia respectiva mai bine si-ar taia o mana decat sa fie vazuta iesind dintr-un apartament strain. ar lucra tura de noapte la saormerie decat sa se culce cu tipul care chiar ii place. pentru ca uneori, deseori, chimia se intampla dintr-un poc.

femeia aia isi doreste constant dovezi de afectiune. tine tipul pe varfuri, pe jar, printre cuie.

si aici, mie-mi da cu virgula. cu doua virgule, de fapt.

de ce tipul respectiv sta dupa fusta unei mofturoase?

e din cauza ca orgoliul ii spune ca trebuie sa pice la un moment dat? sexul nu are un gust mai bun daca astepti, ci doar daca il speli inainte. io, daca alerg mai mult de 2 intalniri dupa cineva, imi pierd interesul in stil american. mare, adica.

nu inteleg cu ce e mai buna asteptarea, pentru ca nu am gena de vanator. in schimb, am creier, si pot scenariza pluriplan. o femeie care vrea intai marea, apoi sarea, apoi iti da ce are ea de dat, e, cel mai probabil, complexata de chestii. ca are o citatrice de 1 cm de la apendicectomia de la 6 ani. sau are un san cu 3 cm mai lung. sau ca nu stie sa o faca altfel decat cu lumina stinsa si intinsa ca o boarfa. sau ca nu o sa o respecte ala a doua zi.

sh-aici e furunculul inflamat. ca respectul femeilor fata de sine e atat de scazut, incat si-l cresc, cersindu-l, mai mult, de la barbatul de langa. care spera ca un fraier de duzina ca o sa dea peste o pasarica poleita cu aur, cu clitoris de argint si floci de bronz. cu esofag interminabil de stramt si lacrimi de orgasm diamantate pe obraji.

dar asta nu se intampla niciodata in viata. pentru ca the freak in the bed are cu totul alte manifestari exterioare. si daca, la un moment dat, va fi vorba de niste funii prin dormitor, o sa iasa stangaci. si va fi doar ca sa-ti inchida gura odata, monstru in calduri.

 iar o dameza expirata e doar atat... o viitoare sotie plicticoasa, ce va cauta orgasmul artificial, prin baterii.

ah, scuze. ce idioata sunt! de fapt, asta cauta de la inceput!

Old but new

unii oameni au treburi neterminate. 7 ani de acasa, o sticla de vin prost, o carte primita in dar acum 3 veri, un nivel la un joc, visul de a deveni celebru, o iubire de-o vara.

adevarul doare. lumea mica si imatura se desparte. pana te stergi la ochi de idiotenie, femeia aia e plecata. si desi merge lent, sperand s-o prinzi din urma, e atat de departe... o femeie te asteapta, dar rabdarea ei e infranta deseori de prostia ta.

dar e normal. la 18 ani vezi lumea prea verde-roz. n-ai dat cu nasul in viata, munca, facultate, program fix si ipocrizie incat sa fii suficient de calit pe termen lung. inclusiv sentimental. ce-ar mai fi sa fi ramas cu iubitul din liceu pana acum? (pe vremea mea inca era la moda virginitatea, pana la unmoment dat)

am regretat punctiform toti idiotii din cauza carora nu pot asculta vama veche. toti imaturii care se uitau dupa sani infloriti si par lung, unghii lungi, conversatii diluate despre nimic, saruturi lungi, fuste scurte si nopti de vara interminabile. i-am regretat, normal. am regretat nu ca le-am oferit cel mai naucitor sex din viata lor, ci ca le-am dat sansa sa ma vada despuiata de autocontrol. sansa sa ma vada dulce. sa ma linga pe gat.

sa ma intalnesc pe strada cu unul din cei cu care nu mi doresc nici macar sa vorbesc despre vreme ar trezi in mine sentimente vagi, de genul 'ce bine ca ai trecut si tu peste perioada de cretinatate a vietii tale. te aplaud, dea!'.

am asteptat ani intregi un salut. am asteptat luni intregi o relatie. am asteptat saptamani in sir sa se intample ceva mai bun, ceva despre care discutasem.

acum astept doar 3 zile o intalnire in care se graviteaza in jurul meu. fara ascunzisuri, fara dezamagiri, fara supe reincalzite si pasiuni rancede. fara gelozii, si, mai ales, fara magarii sinistre.

pentru ca am schimbat jocul atat de drastic, atat de repede, atat de de mult, incat as urla tuturor: sa te uiti in urma e cea mai mare greseala pe care ai putea s-o comiti vreodata. pentru ca totul trece, pentru ca in fata e mai bine, pentru ca lumea nu se modifica aplaudand, pentru ca doar asa poti evolua ca om.

personal, am incetat, deci, de mult, sa bat pasul aiurea pe loc.

De cursa lunga

cum povesteam saptamanile trecute, esti om cu mine, sunt om cu tine, si viceversa. iti amintesc faptul ca stii sa discuti si altceva in afara de pariuri si chilotii lui x, mergi pe calea mult mai placut surprinzatoare a cunoasterii reciproce.

dea, de ce l-ai iubit atat de mult?

ca in melodia aia, mi-am dat stop, pauza. cu o intrebare atat de simpla, mi-a dat tipul cel mai mindfuck moment de la impertinentele unuia incoace. blocajul, totusi, trebuia inlaturat.

primul motiv care m-a venit in minte reprezinta cam 85% din raspuns. l-am iubit pentru ca a plecat.

era pentru tine? era suficient?

privind retrospectiv, din nefericire, cu prea multa maturitate, nicio umbra de regret, zero sperante si total neranchiunos, raspunsul este un nefericit si caps lock nu.

imi amintesc vag cum conduceam multe lucruri. cum nu s-a strans hamul la timp si cum am fost lasata singura pe drum intr-un moment prea canicular fara strop de apa. cum a trebuit sa ma descurc singura in unele momente, fara macar o clipa de ghidaj de forma sau incurajare la final.

si nu cred ca am pozat in femeia dura tot timpul, pentru ca i-am acordat marele privilegiu de a ma cunoaste si iubi in acelasi timp. o onoare de care se bucura putini, si pentru mult timp. fara incurcaturi mediocre si focuri de paie tranzitorii.

ce ai nevoie?

ii povesteam unui prieten cum eu fac sex cu creierul. i-am soptit confidential, acum urland public, cum eu numaram punctuletele de pe desenul din camera mea. erau punctulete in serii, si le numaram, le numaram, deasupra, sau dedesubt, cand ma jucam de-a erotismul, fara vreun alt interes in afara eliberarii fizice. de asta fac si rar dragoste. close to never. pentru ca mereu gandesc si analizez si sunt subjugata de scenarii, pentru ca foarte rar mi s-a intamplat sa fiu sedusa intelectual ca la carte, pentru ca la mine preludiul inseamna un cv emotional al partenerului, ceea ce e imposibil, nimeni nu vrea sa ramana vulnerabil pentru un orgasm.

nu ca as face ceva cu informatiile lor de duzina...

si ii povesteam ca nu pot iubi un barbat care mi vorbeste mult si scrie putin. am o atractie fatala pentru mesajele 3 in 1, o aversiune fata de tachinare si o totala indiferenta interioara fata de cine-mi calca printre cute fara un efort ulterior sustinut.

ma aprind repede, ard intens, ma sting exploziv de apatic in cele mai nepotrivite momente.

cum ar fi fost o relatie intre noi?

decat o nebunie de-o vara, draga, pentru ca n-are nimeni timp de mai mult.

Vis sfaramat - usurinta de a minti

am impresia ca sunt genul care sa starneasca pasiuni, curiozitati si mancarimi in fund tipilor extrem de repede. problema e ca unii au deja acasa ceva ce ar trebui sa faca treaba asta.

explorez cu o curiozitate nebuna si o satisfactie maligna limitele lor. nu le ia foarte mult sa fie pacaliti. ceva cultura generala, sinceritate, luciditate si un strop mai mare de toleranta imi confera aerul proaspat si tineresc al unui fruct interzis. am fost amanta de ocazie si stiu deja schema. ei nu vor parasi, ca intr-o casnicie, femeia fina si cunoscuta de acasa, desi insista ca sunt altceva-ul de care au nevoie in momentul ala.

asta e cu dus-intors. nu mi am permis niciodata sa ma indragostesc de un asemenea om, pentru ca roata mi se intoarce. o inseala
pe ea, va face aceeasi chestie cu mine odata ce expir, saptamana dupa saptamana, demachiata in pat langa ei.

dar e frumos sa te joci, sa fii mintita in timp ce esti privita in ochi, sa stii asta, sa nu astepti nimic in schimb, dar sa dai tot ce ai mai bun pentru un miraj de cateva ore.

si stiu ca mereu, o parte din mine isi va dori sa cuminteasca acel bad boy infidel cu o soapta bine plasata, pe de alta parte alergand la infinit dupa ceva ce va fi doar al meu instantaneu.

lumea nu functioneaza dupa principiile fotografiei, insa.

iar eu ma misc, din nefericire, prea repede pentru melcii din jurul meu.

eterna cautare...