Drifting

am facut o mare greseala la un moment dat. si desi, de jena, n am publicat articolul respectiv, l -am recitit azi, dupa o lunga pauza. mi-e rusine.

rusine pentru ca tot ce scriam era patimas si patetic, simplu, sec, si eu nu din asta ma compun. am pretentia ca pot scuipa fraze digitale mult mai complexe, mai intortocheate, metafore grele pentru creiere fierbinti si nu lipsite de logica.

as putea sa ma declar indragostita. de fapt, am sa o fac, dar neatragand tot pozitivul din univers si dand vina pe el pentru norocul pe care il am nativ. nu inseamna ca nu sunt capabila de sentimente, ci doar ca analizez mult mai la rece si nu ma zboara vantul emotiilor din craca in craca pana la ziua mea.

e minunat sa fii indragostit, e o mare capcana sa iubesti. caci iubirea vine, totusi, la pachet cu obinuinta, si m am plictisit de banal. am vrut sa stabilesc trenduri saptamanale si patternuri in doi, doar sa mi dau seama ca cedez atat de usor impulsului. si, din vaga mea experienta, asta din urma atarna mai greu.

nu mai pot visa zile intregi cu ochii semi deschisi, pentru ca sunt ocupata. dar pot sa ma bucur sincer de un mesaj scurt si de o ora libera, de o gura de aer si una de vodka. cu atat mai mult de un weekend plin, pana la urmatorul.

caci fix cand m-as lasa purtata de val si as veni cu propuneri indecent de casnice, imi amintesc de varsta 5 la patrat care nu corespunde planurilor din capul meu scaldat in endorfine, ce ma fac uneori sa ma contorsionez mai ceva ca in cirque du soleil.

nu mai alerg decat dupa 85.

ca vine greu. mult mai greu decat ajung eu.