Natural vs artificial

M-am retras sa ma regasesc si sa desenez o linie imaginara intre eu pre-vara 2013 si eu post vara 2013. m-am retras pentru ca misterul. pentru ca m-am vandut mult si ieftin, pentru ca nu am stiut sa fiu discreta, doar locvace si afurisita.

pentru ca am vrut sa ma bucur de gust de libertate si miros de putere, de ore de reeducare si clipe de mine.

si mi-a reusit. oarecum.

am facut multe. funny thing, lucrurile se intampla doar cand nu mai esti tu prin preajma. ti am spus ce s-a intamplat cu x de cand ai plecat? da... x e capabil de mult mai multa profunzime dacat lasa sa se vada, si pe care 4 ani de amicitie nici nu-i lasa sa se ghiceasca. ajungi la adevaruri de pe net, ca daca te schimbi tu, poti schimba pe cei de langa tine si apoi lumea. ma intreb cum e x in rest. oare e capabil sa-i sopteasca iubitei lui, din suflet, ca ii aduce liniste in fiecare seara? si oare femeia aia chiar apreciaza sinceritatea care bubuie din spatele unor ziduri reci de superficialitate autoimpusa?

nu toti vor glume, sa rada incontinuu facand observatii -im-pertinente despre tot felul de nimicuri care enerveaza pe toti. daca stai si asculti dupa ce ai lansat o idee la apa, vei descoperi cu surpriza ca pestele cel mare al intelectului e avid. de conversatie mai profunda. mulineaza la tine.

discutam cu un prieten straniu despre naturaletea unei relatii barbat-femeie. la 14 ani te speria gandul sa stai  in aceeasi banca, la 18 te temeai de lacrimile inocente, iar la 25 ai da orice sa poti respira acelasi aer. sa tii in brate, sa alinti si sa mangai. e cel mai natural si firesc lucru din lume.

la 14 te bucura ca va place aceeasi muzica, la 18 va consolati reciproc inimile frante, la 25 ai da orice sa stii ca poti sa transmiti printre sughituri ca te doare. si sa stie exact la ce te referi, sa stie ca trece, si ca pielea iti va fi doar putin mai groasa, nu impenetrabila, cum presimti.

e natural sa iubesti si vice versa. dar pana ajungi acolo, ai de infruntat tot artificialul din lume. acele glume si toata tatonarea lor. toate mastile si mantiile si manusile pe care ni le-am pus succesiv, esec dupa esec, trebuie date jos cu rabdare. nu te dezbraci singur de secrete, o faci in doi. asa e natural. dar...

singura idee e sa nu te pierzi in mangaieri mincinoase si sa te trezesti gol pusca in fata celuilalt care ranjeste cinic, isi trage gluga pe cap si te lasa infrigurat, insingurat, inlacrimat, si cu 100 de intrebari pe care le si uitasei, cu o stare de care-ti era dor, dar nu prea, cu un stadiu in plus al 'jelirii', speranta, si cu o ura tintita spre univers, pe care incerci sa o controlezi.

asa e natural sa faci.

desi, daca ai trait artificial toata viata, suspectezi pe toti ca sunt conectati la haznaua cu rautati.