De cursa lunga

cum povesteam saptamanile trecute, esti om cu mine, sunt om cu tine, si viceversa. iti amintesc faptul ca stii sa discuti si altceva in afara de pariuri si chilotii lui x, mergi pe calea mult mai placut surprinzatoare a cunoasterii reciproce.

dea, de ce l-ai iubit atat de mult?

ca in melodia aia, mi-am dat stop, pauza. cu o intrebare atat de simpla, mi-a dat tipul cel mai mindfuck moment de la impertinentele unuia incoace. blocajul, totusi, trebuia inlaturat.

primul motiv care m-a venit in minte reprezinta cam 85% din raspuns. l-am iubit pentru ca a plecat.

era pentru tine? era suficient?

privind retrospectiv, din nefericire, cu prea multa maturitate, nicio umbra de regret, zero sperante si total neranchiunos, raspunsul este un nefericit si caps lock nu.

imi amintesc vag cum conduceam multe lucruri. cum nu s-a strans hamul la timp si cum am fost lasata singura pe drum intr-un moment prea canicular fara strop de apa. cum a trebuit sa ma descurc singura in unele momente, fara macar o clipa de ghidaj de forma sau incurajare la final.

si nu cred ca am pozat in femeia dura tot timpul, pentru ca i-am acordat marele privilegiu de a ma cunoaste si iubi in acelasi timp. o onoare de care se bucura putini, si pentru mult timp. fara incurcaturi mediocre si focuri de paie tranzitorii.

ce ai nevoie?

ii povesteam unui prieten cum eu fac sex cu creierul. i-am soptit confidential, acum urland public, cum eu numaram punctuletele de pe desenul din camera mea. erau punctulete in serii, si le numaram, le numaram, deasupra, sau dedesubt, cand ma jucam de-a erotismul, fara vreun alt interes in afara eliberarii fizice. de asta fac si rar dragoste. close to never. pentru ca mereu gandesc si analizez si sunt subjugata de scenarii, pentru ca foarte rar mi s-a intamplat sa fiu sedusa intelectual ca la carte, pentru ca la mine preludiul inseamna un cv emotional al partenerului, ceea ce e imposibil, nimeni nu vrea sa ramana vulnerabil pentru un orgasm.

nu ca as face ceva cu informatiile lor de duzina...

si ii povesteam ca nu pot iubi un barbat care mi vorbeste mult si scrie putin. am o atractie fatala pentru mesajele 3 in 1, o aversiune fata de tachinare si o totala indiferenta interioara fata de cine-mi calca printre cute fara un efort ulterior sustinut.

ma aprind repede, ard intens, ma sting exploziv de apatic in cele mai nepotrivite momente.

cum ar fi fost o relatie intre noi?

decat o nebunie de-o vara, draga, pentru ca n-are nimeni timp de mai mult.