Minciunile iubirii

De foarte multa vreme imi circula pe fb si pinterest o groaza de citate si one liners despre cum dragostea ar trebui sa fie lejera, relaxata, laxa, alte si alte adjective, care, din punctul meu de vedere, exprima o delasare morbida, scuzata fiind de patetism romantic si argumente din cele mai demontabile.

Nu, nu vrem banalul si ordinarul, nu vrem comoditate, ci vrem lupta. foc. torte. pasiune.

vreau ca iubitul meu sa ma vada frumoasa si integra cat mai mult din timp, sa ma vada aranjata, performanta, sa vada masa pusa, si totusi eu sa miros a vanilie dupa 10 ore de munca, sport, invatat si treburi casnice. pentru ca EL ma face sa ma simt extraordinar de puternica. si vreau sa i arat prin actiunile mele asta. LUI. lumii.

de ce sa ne banalizam in tricouri lejere cat e EL de fata si de ce ne enervam pe EL din nimicuri, daca vine acasa cu o cola normala in loc de zero?

putem sa IL asteptam, vintage, daca preferi termenul, adica dichisite si proaspete in vreo rochita semi-indecenta, mimand odihna, pentru ca stim ca puterea ta se transmite in EL. si daca tu esti bine, EL e bine, si cercul vicios pozitiv va prolifera.

nu pot sa inteleg inca de ce ai fi nervoasa, ciufuta, deranjata, orice in afara de fericita, ca iti vine barbatul acasa. o atitudine pozitiva, in primul rand, dezamorseaza 90% din conflicte.

si cand ai si back-up ul, prin realizarile minuscule, din punctul lumii de vedere, de peste zi, si printr o lenjerie care II clateste ochii macar 5 minute, pana adoarme bustean, nu vad de ce te ai ascunde in spatele unor iegari (yoga pants) si a unui par nespalat.

io cred ca dragostea tre'sa te faca sa te autodepasesti. sa scoata ce i mai bun din tine.

si lenea, ingalarea, nepasarea, scuzele superflue, justificarile de duzina, nu si au locul.

altfel e doar egoism.