Barbatii nu vor copii

hai, nu te mai preface indignat cand ma citesti cu gagica ta, si nu mai dismula in public cand vreo vara de gradul x isi prezinta bijuteria dintre picioare.

adevarul e ca barbatii nu vor copii. contravine a tot ce stim noi despre ei, in fond.

copiii sunt o pacoste. vorbesc despre asta, pentru ca am citi foarte multa teorie pe aceasta tema. vomita, plang, urla, ii doare, cer 20 ml de lapte matern la 3 ore, ceea ce inseamna nu doar ca te trezesti chiaun de somn  in creier de noapte sa sterilizezi vreun biberon, ci si ca si femeia trebiue sa fie supta asiduu timp de vreo ora de vreo 8 ori pe zi. pentru 20 de mililitri. asta inseamna 2 seringi.

copiii sunt renuntarea la un stil de viata cu care te ai obisnuit. chit ca voiai sa sa ti o arzi prin cluburi sau sa iesi la ceai, sa citesti sau sa te imbeti acasa, rahatul asta nu ti mai permite. au nevoie. au cereri. au pretentii. nu poti sa ti desfasori munca ca la carte, sau sa te plimbi cand iti tuna, nu poti sa ti iei o fusta mini, pentru ca, vezi doamne, de ce nu i ai luat aluia nush ce body de matase incrustat cu fibre de carbon.

trebuie sa platesti dadaca, gradinita, ca doar n o fi cel mai prost din curtea scolii, si iti faci perpetuu preobleme daca pleci in vacanta in ibiza, cuprinsa pe jumatate de remuscari ca nu ai investit in nush ce rahat de colorat, ca soacra o sa i dea sa manance sarmale grase si sa bea suc acid si o sa l infofoleasca ca pe vremuri, cum stie ea ca se vindeca un prunc de gripa.

apoi vine scoala. 100 de culegeri de matematica, 20 de compendii de romana si 3 de fizica, si tot n ai siguranta ca stie la perfectie gramatica, pentru ca anturajul considera selfie drept ora de baza de la scoala.

barbatii nu vor copii. si e normal. ei sunt rationali. se identifica cu ce am scris mai sus. copii ridica problema pentru ca societatea ii pune pe primul loc, desi, statistic, abia dupa 25 de ani se vor trezi la realitate, vor deveni obiectivi si productivi.

nimanui nu i place sa urle si sa verse cineva in casa lui. nimanui nu i place sa se lase pe sine pe planul 2, avand o obligatie mai presus de orice. nimanui dupa 25 de ani nu i place sa fie scos din tabieturi, tarat in parc, unde sa i se lipeasca vata de zahar pe degete si sa raspunde la aceleasi intrebari redundante de 14 ori pe zi. nu te martiriza si nu te considera exceptie, ca vin eu personal sa ti desenez pe pereti cu carioca. si sa te urlu la cap.

si atunci..daca mie, ca femeie, nu mi surade ideea, de ce am crede ca partenerilor nostri, profund masculini, pentru ca de aia i am ales, le surade?

raspunsul pentru mine e simplu. pentru ca le e bine. implicatia lor e minima. stiu ca au o femeie suficient de docila care sa se ocupe cu scutecele si leganatul. aportul lor e aproape inexistent, pentru ca nu ei vor suferi de vergeturi, si pentru ca nu lor li se va imputa educatia. cei 7 ani de acasa. pentru ca se stie ca barbatii sunt plecati de capul familiei la job.

PENTRU  CA FEMEIA II CONDUCE. PENTRU CA NU AU BOASE. pentru ca nu au curajul, in cadrul actualei societati, se recunoasca ca nu vor aceasta problema, aceasta corvoada, aceasta responsabilitate, si aceasta bataie de cap.

decat daca e un dorel banal, previzibil, care o va insela in 2 ani, cand va fi grasa. nesansa maternitatii. aia e, baieti. voi v ati dorit.

cica.