Vociferari din trecut

Pe 19 eram aici. Si, desi eram si insotita, pupacita, bauta si-mi statea parul genial, realitatea din spatele dramei mi-a aprins instalatia. Iar. Tragic.

Am contorizat cum poate iubi un barbat, cum se pierde intre 2 țâțe si 2 metri patrati de piele parfumata, omitand mofturile ei si tendinta de a-l domina ca pe un sub-om, sau limba lui care matura praful in urma fundului maiestuos al dansei.

Dar un barbat care iubeste, accepta si sa fie calcat in picioare...

Se transforma. Zboara. Adoarme zambind. Tolereaza magarii. Trece cu vederea infidelitati si farfurii sparte, i se trezeste mult mai acut dorinta de a proteja si a desface borcane, ii poti mirosi rugina de pe armura si parca te zgarii in scutul lui.

E reciproc. Un barbat caruia i se da una calda si trei reci va fi nebun dupa nebuna respectiva. Au un sentiment mult mai acut de loialitate si de proprietate.

Ce face o relatie incheiata cu o astfel de femeie o amenintare?

De ce le place cu indarjire o femeie copil, indecisa, miorlaita, lingusitoare si neajutorata? De ce raman fixati, in cel mai prost film psihologic, de amintirile frumoase cum ar fi focul ala de tabara din aprilie, uitand cu desavarsire lalaitul in fata oglinzii si nesiguranta patologica fata de colege de facultate?

De ce inghit scuze dupa scuze, avand alternative, de ce se dedica unei femei care nu ii merita, ignorand de multe ori partenera de alaturi? De ce sunt orbi la joculetele sinistre si de gradinita, de ce se inmoaie atat de usor in fata unor lacrimi si comportamente imature? De ce considera ca indecizia feminina e frumoasa?

De ce le ia atat de mult sa se refaca dupa o astfel de cursa? Unde e mirajul? Pentru ca doar atat e.

Fiind mult mai putin sensibili la subtilitati, dragii de ei pot confunda foarte usor misterul, pe care il cauta generatie dupa generatie, cu parsivenia si micimea. Cu carente emotionale si nesiguranta de sine.

Si stii ca trebuie sa lupti infinit mai mult sa-i scoti din cap o scorpie care l-a hipnotizat cu cositele ei matasoase, ca oricat de toleranta si draguta si provocatoare ai fi, o parte din sufletelul lui va apartine ei mereu. Si e cumplit sa afli, sa traiesti zi de zi cu faptul ca pe ea a iubit-o cat inca nu poate sa te iubeasca pe tine. Caci, in viata fiecarui barbat a existat o femeie pe care a iubit-o mai mult decat pe tine...

Nu, ma insel, de fapt. In momentul in care tu esti cea mai buna, si stii ca ai facut totul, pe ea a iubit-o doar altfel.

Mat.

Vanatorul prost si caprioara cracita

Io interactionez cu foarte multi tipi. (pentru ca nu prea ma gadila discutiile fetelor depre moda. desi am aflat ca se poarta niste chestii foarte kitsch anul asta...) iar unii se intampla sa fie singuri si in cautare.

iar aici, situatia se bifurca la 90 de grade. sunt cei care sufera, si tot ce vor e sa-si ascunda nasul intr-o pereche de silicoane si indexul intr-un vagin neimpadurit, cu o bere in mana si o melodie gajaita pe fundal. fara obligatii, fara regrete a doua zi, ci abia a 3a, cand isi vor aminti ca se simt oarecum mizerabil singuri. si o iau de la capat.

and then there's the other asshole. totul tine de timp. tipul asta a trecut de ceva vreme peste exa. s-a distrat, a prospectat piata, a investit cateva vrajituri pe ici pe colo, a imbulinat una, alta, s-a descurcat. isi aduce aminte si de ce n-a mers, nu doar cand erau amandoi beti dupa una geniala.

ei, si baiatul asta simte ca ii bat ovarele sa se aseze la femeia lui. si gaseste una, zana de buna. doar ca femeile sunt zane doar ziua. cand zambesc senin, a lobotomie, cand rad putin infundat, cand se agata neajutorat de maneca lui in timp ce se intind dupa sucul natural de fructe. noaptea, oh, doamne, noaptea... femeia respectiva mai bine si-ar taia o mana decat sa fie vazuta iesind dintr-un apartament strain. ar lucra tura de noapte la saormerie decat sa se culce cu tipul care chiar ii place. pentru ca uneori, deseori, chimia se intampla dintr-un poc.

femeia aia isi doreste constant dovezi de afectiune. tine tipul pe varfuri, pe jar, printre cuie.

si aici, mie-mi da cu virgula. cu doua virgule, de fapt.

de ce tipul respectiv sta dupa fusta unei mofturoase?

e din cauza ca orgoliul ii spune ca trebuie sa pice la un moment dat? sexul nu are un gust mai bun daca astepti, ci doar daca il speli inainte. io, daca alerg mai mult de 2 intalniri dupa cineva, imi pierd interesul in stil american. mare, adica.

nu inteleg cu ce e mai buna asteptarea, pentru ca nu am gena de vanator. in schimb, am creier, si pot scenariza pluriplan. o femeie care vrea intai marea, apoi sarea, apoi iti da ce are ea de dat, e, cel mai probabil, complexata de chestii. ca are o citatrice de 1 cm de la apendicectomia de la 6 ani. sau are un san cu 3 cm mai lung. sau ca nu stie sa o faca altfel decat cu lumina stinsa si intinsa ca o boarfa. sau ca nu o sa o respecte ala a doua zi.

sh-aici e furunculul inflamat. ca respectul femeilor fata de sine e atat de scazut, incat si-l cresc, cersindu-l, mai mult, de la barbatul de langa. care spera ca un fraier de duzina ca o sa dea peste o pasarica poleita cu aur, cu clitoris de argint si floci de bronz. cu esofag interminabil de stramt si lacrimi de orgasm diamantate pe obraji.

dar asta nu se intampla niciodata in viata. pentru ca the freak in the bed are cu totul alte manifestari exterioare. si daca, la un moment dat, va fi vorba de niste funii prin dormitor, o sa iasa stangaci. si va fi doar ca sa-ti inchida gura odata, monstru in calduri.

 iar o dameza expirata e doar atat... o viitoare sotie plicticoasa, ce va cauta orgasmul artificial, prin baterii.

ah, scuze. ce idioata sunt! de fapt, asta cauta de la inceput!

Old but new

unii oameni au treburi neterminate. 7 ani de acasa, o sticla de vin prost, o carte primita in dar acum 3 veri, un nivel la un joc, visul de a deveni celebru, o iubire de-o vara.

adevarul doare. lumea mica si imatura se desparte. pana te stergi la ochi de idiotenie, femeia aia e plecata. si desi merge lent, sperand s-o prinzi din urma, e atat de departe... o femeie te asteapta, dar rabdarea ei e infranta deseori de prostia ta.

dar e normal. la 18 ani vezi lumea prea verde-roz. n-ai dat cu nasul in viata, munca, facultate, program fix si ipocrizie incat sa fii suficient de calit pe termen lung. inclusiv sentimental. ce-ar mai fi sa fi ramas cu iubitul din liceu pana acum? (pe vremea mea inca era la moda virginitatea, pana la unmoment dat)

am regretat punctiform toti idiotii din cauza carora nu pot asculta vama veche. toti imaturii care se uitau dupa sani infloriti si par lung, unghii lungi, conversatii diluate despre nimic, saruturi lungi, fuste scurte si nopti de vara interminabile. i-am regretat, normal. am regretat nu ca le-am oferit cel mai naucitor sex din viata lor, ci ca le-am dat sansa sa ma vada despuiata de autocontrol. sansa sa ma vada dulce. sa ma linga pe gat.

sa ma intalnesc pe strada cu unul din cei cu care nu mi doresc nici macar sa vorbesc despre vreme ar trezi in mine sentimente vagi, de genul 'ce bine ca ai trecut si tu peste perioada de cretinatate a vietii tale. te aplaud, dea!'.

am asteptat ani intregi un salut. am asteptat luni intregi o relatie. am asteptat saptamani in sir sa se intample ceva mai bun, ceva despre care discutasem.

acum astept doar 3 zile o intalnire in care se graviteaza in jurul meu. fara ascunzisuri, fara dezamagiri, fara supe reincalzite si pasiuni rancede. fara gelozii, si, mai ales, fara magarii sinistre.

pentru ca am schimbat jocul atat de drastic, atat de repede, atat de de mult, incat as urla tuturor: sa te uiti in urma e cea mai mare greseala pe care ai putea s-o comiti vreodata. pentru ca totul trece, pentru ca in fata e mai bine, pentru ca lumea nu se modifica aplaudand, pentru ca doar asa poti evolua ca om.

personal, am incetat, deci, de mult, sa bat pasul aiurea pe loc.