Jurnalul lui Adam - Felicia

[...] m-am trezit transpirat dupa o imagine feerica, si, in marea majoritate a timpului, vomitiva pentru mine. este intr-adevar, dragut sa simt fluturasi in stomac si sa framant o femeie cu adevarat inteligenta si frumoasa.

dar pana-mi cresc coaiele sa o caut pe nadia, scenarizandu-mi intre timp scuze spasite sau invitatii direct indraznete, e ora 12 jumate si e vineri. bouncerul din Fru' ma cunoaste, sunt prieten cu fiul patronului. un lache paduchios, fara slujba si fara venit, altfel foarte sarmant si inteligent. o lepra lenesa, de care ma leaga aceleasi viziuni despre sex, santaj, afaceri si manipulare. doar ca eu muncesc. sa zac de 4 ori pe saptamana in propria mea voma, mai mereu usurat de cativa blaga, cand as putea sa musc dintr-un sandvis crocant si unsuros intr-o companie straina la french tavern, e departe de a reprezenta un stil dezirabil de viata pentru mine. 

nu spun ca nu-l inteleg, florin e un baiat de bani gata, care a avut grija sa-si destepte creierul la timp, pastrand avantajele, dezvoltandu-se ca parazit. 

0728... e acolo deja, ma asteapta cu vin rosu, cum imi place. dupa sentimentele nobile, si aparent reale de mai devreme, care ma fac sa mi fie greata o fractiune de secunda de vulnerabilitatea mea potentiala, simt nevoia sa beau o podgorie, sa uit. mi-e scarba de lasitatea mea mai mult decat de dragoste. 

ma indrept spre bar si desfac jack-ul, trag un gat adanc si mi aranjez butonii. fara limita in seara asta, nici la pahare, nici la numar de craci, tarif de taxi, dansuri in poala sau numar de erectii. vreau sa mi uit standardele, clipele de profunzime lipsite de succes, si tristetile. e al dracu de greu sa n-ai succes, decat profesional. 

florin se mozolea ca in liceu cand cu o sirena bruneta, cand cu o gazela blonda, cu paharul prea subtire in mana. dau noroc cu el si ii face semn unei peumbre sa vina langa mine. parca era retusata in potosop. zambet alb. rochie mult mai decenta decat in jur. un tatuaj cu porumbel pe glezna. un nume care aduce bucurie. 

dansam lipiti unul de altul. o sarutam gustand absinth si tigari mentolate. as fi luat-o acasa. am dat in schimb inca un jack pe gat, m am asezat apatic pe canapea, cu ea in brate, povestindu-i despre istoria alcoolului. ma asculta politicoasa, probabil usurata ca nu se va trezi intr un pat strain dupa pranz. 

am pupat felicia pe buze inca o data, stergandu-ma cu maneca de ultimele urme de ruj si stropi de vin. 

ma stranse de mana tare, in timp ce ma ridicam, si ma urma la taxi. acasa, imi deschise camasa si ma imbratisa. imi desfacu pantalonii si se agata iar de mine. ma aseza pe pat si ma lua in brate. m-a ciufulit ca o iubita indragostita, sarutandu-ma pe frunte si ma lasa in gandurile mele.

si nici macar n o platisem pentru asta. 

pentru ce s a intamplat dupa ce mi am tras trei palme in cap, privind in ochi femeia desavarsita din fata mea, dupa ce am dezbracat o dibace, si am inceput sa gafai in timp ce i lingeam parfumul scump dintre sani. pentru sexul animalic nocturn, si imbratisarea intelegatoare de dupa. nu am indepartat o, am strans-o, dimpotriva, mai aproape. 

pentru masajul si cafeaua de dimineata, sandvisul proaspat, si replica prea profunda pentru 20 de ani, cat probabil avea

'cred ca e o femeie cum eu n am cunoscut niciodata'

i-am zambit si am mai futut-o o data in cadrul usii, drept multumire. 

Cand eram mica - the story of my BAC

De la an la an privesc inapoi si constat cu satisfactie ca sunt mai buna, din ce in ce mai buna, ei, si cand cred ca nu pot fi mai buna, bum, e ziua mea si iar asa.

cand eram mica, aveam un disc de pick up cu bacovia, pe care il uram. il zgariam cu tot ce prindeam, il aruncam pe jos, am incercat sa-l rup. ma deprima enorm sa l aud pe cine-o fi fiind recitand, cu puricii aia ai inceputului de tehnologie. acum mai citesc uneori poezie, si incerc sa caut simbolisme ascunse, ca in liceu, in loc sa degust cu totul rima perfecta.

era o mare tragedie pe vremea aia pentru mine sa iau o nota sub 8, mai putin la fizica unde ma taraiam din 3 in 3. am refuzat efectiv sa inteleg materia. de lene, de atmosfera aiurea. nici s- o tocesc nu cred ca as fi putut. nu mi a pasat niciodata de pendulatii in ascensor si de frane de motor in revers sub un osciloscop pervers. fuck dat.

mi-a pasat, in schimb, sa iau peste 9 la bac. si am reusit. dupa 2+5 probe, 2 contestatii si o saptamana, posedam un 9.1. acum, asta a fost mult sub ce au facut colegii mei, intrucat m am incapatanat sa NU dau la sport, dar, privind legat de haosul din ultimele zile, ar trebui sa mi se pupe picioarele.

cum adica, dupa 4 ani de liceu, dupa o mura in gura efectiva la primele 2 puncte, indiferent de materie, sa nu stii sa desparti un cuvant  in silabe si sa ridici la putere? cum poti sa mergi la facultate, unde volumul de materie al unui examen este cat 2 bacuri legate ( hai, unul singur, daca esti la ASE ), ori cate materii sunt, cum sa ai parte de diploma de studii superioare cand, s-o zic pe aia dreapta, esti un semi analfabet ambulant?

nu discut aici de chichitze cu inele, ars poetica si anatomia femurului, ci, efectiv, de ce -i ala hiat, sau ce-i aia adunat 2 matrici. nu inmultit, nici macar!

si retardatii astia o sa ingroase randurile somerilor, intrucat competentele lor nu se extind dincolo de combinatii dubioase si boabe in seri de weekend.

tre'sa fie un privilegiu sa ai diploma de facultate. o dorinta sincera, sustinuta, ca oricum te descurajeaza decanul la speechul motivational din prima zi, incat aproape regreti ca ai facut-o.

si, oricat fac eu misto de stiinte economice, sa dea dracu sa dam peste un contabil care nu stie sa adune 2 coleane in calculator.

Jurnalul lui Adam - Nadia

Ma uitam la ea cum doarme pe cat de lunga poate, pe cat de mica e. umerii inchisi contrastau cu parul, apoi cu perna palida. fata ii era infundata in asternut, ea, in vise. ii ghiceam conturul sub cearsaf, genunchii indoiti ca de balerina, fundul rotund, sanii noi.

imi venea sa o mangai, sa o sarut pe spate, pe ceafa, sa ii pieptan parul in degete, sa ma pierd in ochii ei, sa mi ating doar buzele de ale sale, sa o trag sufocant de aproape in  mine, sa o respir, sa o sorb, sa o inghit.

era delicata, fragila, zgomotoasa, sexy, era pasionala si interesata, cooperanta, agitata, si imi oferea liniste prin somnul ei. era aproape, calda, dulce, frumoasa, familiara, era comoara mea, inainte sa mi fie trofeu si pierzanie. stiam ca o sa pierd prin ea. nopti, loc in pat, litri de benzina si kilometri de harta, convingeri, orgoliu si mandrie, pacienti programati, kilometri de hartie igienica si baxuri de prezervative. stiam ca am sa pierd partial contactul cu realitatea, timp cu familia, cu prietenii, mintile, aroganta, frica.

si era incert daca o sa o castig. si, odata cu ea, linistea, siguranta si iubirea.

se foi incet printre perne, m am tras in spatele ei, punand un brat tremurat peste ea, sperand sa n-o trezesc, sa nu o deranjez, sa nu ii creez vreun disconfort, vreo amintire neplacuta sau vreun regret.

ii  incalzeam pielea in respiratiile mele, cu inima tahicardica, plin de fluxuri si roiuri de fluturi in stomac. era langa mine, si asta era momentan tot ce conta.

ma trantise la pamant cu un zambet, si al dracu sa fiu daca voiam sa ma ridic. i-as fi dat mana libera sa faca ce vrea din mine. pana se satura si ma arunca. pana nu o mai faceam fericita. pana in ultima clipa din ultima mea zi.

sau, cel putin, pana ma trezesc din iubire.