Răsamintiri

Stii vorba aia? ca ma doare sa stiu ca tu ai uitat de toate lucrurile despre noi la care eu inca ma gandesc? nici n-ai cum sa faci altfel. eu sunt la feminin. simpatic de vulnerabil-visatoare iar tu... o cochilie sparta pe alocuri, in compania mea, lipita cu superglue, peste care ti-ai mai tras o crusta. pentru ca barbatii, cum spunea acel prieten straniu, desi sufera pe putin la fel, nu o sa ti-o arate vreodata. o sa-ti dea de inteles ca nu i-ai avut niciodata, o sa te ignore pana te indoiesti de existenta ta in viata sau sufletul lor. apoi iti scriu cantece. dar nu din alea frumoase.

din pacate, inca tin minte totul. 50% din viata mea esti tu. 50% din perioadele fericite, hohotele de ras, din invataminte, gusturi, gesturi, 50% din modul in care ma spal pe dinti, beau cafeaua, ma uit pe geam si conduc e de la tine. din 18 ore treaza, 8 erau pentru scoala si munca, 9 pentru tine si una pentru noi. dar aici gresesc mereu.

amprenta ta in palma mea frige. inelul tau ma strange. promisiunile tale ma dor. saruturile tale zbarnaie pe alte buze, mainile tale mangaie mouse-uri, tacuri de biliard, rachete de tenis, paltoane grele si coapse absurd de subtiri, nu ale mele.

femei pe care nu le placi, care nu te merita, care nu te apreciaza, care te enerveaza, dar pe care le tolerezi iti ocupa timpul si atentia. ele pot. eu nu.

gresesc. mereu gresesc. ma imaginez dandu-ma jos dintr-un taxi printre nameti de un metru si sunand la usa. deschizi mofturos si surprins. inauntru e cald si familiar. parca mai ieri ma tineai in brate cand ne uitam la saw sau comedii stupide. deschizi vinul ala scump ramas de acu 3 revelioane, care nu se transforma in otet pentru ca e tinut in sticle de mithril. stam la masa ca vechi prieteni. ma intreb de ce naiba n-a mers. pentru o secunda. imi amintesc. alta. delete.

zambesti cu caldura. caloriferul e semineu, patul are baldachin, televizorul e 3d. sufletul meu bate 3d. am toracele prea mic. am sa bubui si o sa trebuiasca sa ma stergi de pe jos. liniste.

vorbim ca pe vremuri. dupa atat timp, nu poate fi altul drumul. vreau sa te sarut. ma indrept spre tine. ma refuzi politicos. nu vrei sa ma lasi sa-mi apas singura butoanele. imi indrepti parul. aud in fundal orchestra de regret.

si, crede-ma, mi-e dor de amintirile alea. mi-e dor de scenarii imposibile, mi-e dor sa visez.

mi te imaginez dandu-mi un mesaj la 3.44 dimineata. 3 ore pana la show time, zi plina. esti singur. debusolat. vrei la mine din motive obiective, subiective. pentru ca e tot ce ai cunoscut mai bun si bine, si pentru ca nu-ti ai gasit locul in alta parte, desi ai vrut si incercat din rasputeri. te primesc ca de atatea ori. te imbratisez 30 de secunde. 50% dintr-un minut, ca de obicei.

nu te-am vazut atat de vulnerabil decat o data. era prea calda apa din cada. sau...poate cand ti-era dor si tie de alta viata netraita.

ai ajuns la niste concluzii. ai pierdut multe si ai castigat prea putine, dar extrem de valoroase. iti pare rau. tii cu putere de mine, cum ai facut-o cand m-ai iubit prima data. inainte sa-ti pare rau verbal, te apleci pentru a-mi da un sarut incandescent. nu te las. n-are sens. nu sunt optiunea a 3a a nimanui.

...dar amandoi stim ca o sa te las, ca o sa friga, ca o sa se deschida star gate-ul, o sa castige stefan un oscar, ca o sa se impace tom cu jerry si ca se descopera leacul pentru...

pentru ca te-am iubit, fraiere. cum zice josephine.