Jurnalul lui Adam - VDVV

Am primit invitatia cu inima indoita. Nu o mai vazusem de ani de zile, desi imi aminteam perfect vocea ei tandra cand imi spune ' stai, mai, stai!'. uneori, incerca sa ma tempereze, fara sa isi iasa din pepeni si cu nici un alt gest, in afara de o incruntare fina din sprancene. 

Se casatoreste. stiu ca am spus ca e mai bun ca mine, dar, pus in fata faptului aproape implinit, nu pot sa nu ma intreb cat la suta de dobitoc am fost, ce as fi putut sa fac altfel, si de cate ori am dezamagit o, in liniste.

Era foarte frumoasa, intr o rochie subtire, si un voal pana in pamant, adiind in briza. m am dus la bar. nu puteam sa  privesc scena treaz, nici macar din politete, drept pentru care am dat pe gat toata ziua, pana sa mi chem taxiul. 

mainile imi sunt reci. o privesc in timp ce se aseaza in fata lui, zambitoare, relaxata, ca de atatea ori dupa un examen luat cu 10. eu luam mereu 8. 

ma intorc inspre bar. rumoare. suspine. susoteli. o mana peste a mea. doua lacrimi pe sub voalul dantelat. atat mi a trebuit. 

am luat o in brate si am incercat sa nu ma clatin cat fugeam din peisajul dezolant pentru amandoi. 

- ce ai patit? ti-e bine?

- da, aici cu tine. 

un lung discurs depre prostie, neimplinire, regrete, nefericire. nu a trecut niciodata, cu adevarat, peste noi. o suta de barbati si o suta de luni mai tarziu, si tot nu era capabila sa ne uite. ca o proasta, idealiza mereu trecutul. il ura cand ii planuia excursiile, si il ura cand pleca din oras prea devreme. il dispretuia cand se intorcea pe o dunga si o lasa cu ochii in tavan, si era o idioata pentru ca a crezut ca va reusi sa se obisnuiasca, ca asa se intampla mereu, ca e ceva normal. ii era indiferent, aproape, cand o saruta in public, si nu si putea explica in ce stare de paralizie emotionala a fost atata vreme, facand sex mecanic, rece, performant, cu un barbat care nu o facea sa tresara nici cand ii dadea bijuterii, nici cand o prezenta in fata unui intreg stadion. 

ma voia pe mine, si eu ardeam dupa ea. am mers acasa, si am inceput sa fac bagajul. ne trebuia o saptamana pe o plaja sau pe un munte. desi, mai bine pe o plaja. mereu i-a placut nisipul si adora scoicile roz. 

m am dus in baie sa adun nimicuri. jur ca nu a durat mai mult de 5 minute. 

pe pat, o rochie alba si un voal. dulapul larg deschis. un singur boboc de trandafir, roz pal, din buchetul ei, si un biletel grabit. 

' ma duc in norvegia. mereu mi am dorit sa ajung chirurg intr-o tara rece. stii, e ciudat, ca si pe tine te am mintit atata vreme. dar jur ca nu am stiut pana azi, atat de aproape de... dar intre plaja si zapada, aleg mereu zapada. imi pare rau. nu pot inca sa ma intorc la tine. te am pastrat ca pe cea mai valoroasa amintire, dar simt, stiu, ca va trebui sa mai treaca inca niste luni peste noi ca sa ne construim imperiul. nu ti spun adio, si nu am sa te bantui. va veni si momentul nostru. cu dragoste, ' 

eu cred ca a planuit totul. doar ca sa ma mai vada o data, sa mai incerce sa ma iubeasca o data de la inceput. cam scump scenariul.

va fi si mai scump terapeutul pe care l voi plati sa mi carpeasca ranile din inima. 

bine macar ca nu mi am anulat pacientii.