Pot! -1-

Pot sa fiu si draguta.La locul meu, semi-umila si, da, pot scrie si frumos.
Fara urme de antipatie sau instigari cu substrat.
Pot vorbi despre iubire, ajutor, si daruire de sine...
Desigur ca pot.
Pot sa ma intorc in timpii adolescentei mele aproape singuratice cand mergeam in curtea bisericii si ma uitam la zidurile vechi de secole. Si ascultam linistea, dorindu-mi sa aprind o lumanare pentru strabunici necunoscuti, si pentru nasa mea care nu a mai vorbit cu mine de 15 ani.
Voiam sa cred si voiam sa fiu pura.
Iubeam, si era suficient.
Acum ,marea mea dragoste este pierduta pentru totdeauna, datorita unei stupide lipse de comunicare, dominata de frica si jena.
Sa stii ca nu te-am uitat...Esti acolo...
Am citit aseara un mail si nu imi pot inchipui de unde sunt eu capabila sa scot atatea cuvinte frumoase despre un om.
Un om deosebit...
Care stia sa ma identifice cu povestea din melodia chitarii imediat dupa ce faceam dragoste, putea sa se joace cu mine fara sa ma faca sa ma simt imatura si cu care ma visam maritata, bonus 2 copii. Sex necunoscut.
Cand ma strangea in brate aproape etans, simteam cum sufletul lui se prabuseste in al meu si nu era nevoie de refulari freudiene pentru a fi stravechiul Androgin creat de zei.
Pur si simplu 1 si 1 dadeau alt intreg.
Cu el aveam timp. Sa rad, sa analizez, sa ma alint si sa mangai, sa-mi bata inima cand ajungeam in liceu, cand treceam pe langa clasa lui, cand plecam impreuna, public, acasa.
A fost ceva mai mult de 50% platonic, dar a fost mai mult decat am sa mai am vreodata.
Pentru ca am ales auto degradarea- sau asa e privita din exerior.
Am ales nepasarea, tacerea, dialogul malitios si cuvintele obscene ce ma deranjau exasperant candva. Am ales lenea, fumul si alcoolul , am ales sexul si curiozitatea.
Poate intr-un fel, am ales sa fiu eu.
Bucata aia din mine pe care doar el a cunoscut-o inca exista, dar e zi de zi sufocata de un alter ego mai puternic. Dominant, poruncitor, taios, grabit.
Desigur ca am doua fete, as fi pe deasupra si ipocrita sa nu recunosc. Dar una din ele e partea aia buna, iar una din ele e ce se vede zilnic la mine.
Nu sunt nici sociopata, nici antisoiala, nici psihotica.
Sunt doar prea plictisita sa raspund la telefon, prea satula sa fiu slugarnica, prea enervata sa folosesc cuvinte non vulgare, si prea energetica pentru a nu enerva.



Imi pare rau.
INCA imi pare rau...