Despre degradare

La toate nivelurile, fizic, psihic, emotional.
Ma macina nicotina si alcoolul, era sa mi rup un picior, sunt julita toata, imi simt cariile cum lucreaza, ma musc sigura pana mi da sangele, imi strang degetele un pumn pana raman semne. Sunt sub stres.
Si epuizata. Mananc sedative. Si ma ingras. Slabesc. Si fac iar foamea.
Nu mai am chef sa ma lupt prea curand cu lumea. Nu are urechi de auzit si va ateriza in iad, conform Scripturilor.
Pentru ca exista oricand un revers al medaliei. Pentru ca fiecare considera ca are dreptate de dinainte- aprioric-.
Pentru ca daca stai sa explici frumos te crede bou, si daca te enervezi esti antisocial.


Continuare aleatoare 1

Ma gandeam intr o zi la sinucidere, asa ca idee. Eu nu prea mai am ce face pe lumea asta. Am facut cam tot ce am vrut, si nu e o asa mare problema daca nu fac un copil inainte de a da coltul , pentru completare.
Si m-am mai gandit odata, si mi au dat lacrimile. Aoleu, pai de ce? Ca nu doare. Si nu retii. Apoi mi-am adus aminte de sor'mea, de mama si tata si bunici, de iubirea neimplinita a vietii mele si depre iubirea vietii mele neimplinite.
Si, desigur, emotional nu sunt gata sa ii traumatizez, dar rational nu as avea nicio retinere.


Continuare aleatoare 2

Daca ai un stil mai poetic de a te exprima, e posibil sa fii luat la misto de oameni care n-au pe ce sa isi exerseze sarcasmul. Care vulgarizeaza fiecare replica a ta doar de dragul de a starni niste zambete anemice care ii zeifica, sau ceva in genul.
Da, stiu si eu ca la 17 ani esti un imatur visator, dar nu te trezesc eu la realitate bushindu-te de un zid. Iti zic, nu iti explic si traiesti singur.


Continuare aleatoare 3

Am sa fiu o mama grozava. Pentru ca stiu. Si pentru ca pot.