Retrospectiva nu cred ca e cel mai potrivit cuvant, tinand cont ca de la revelion pana de ziua mea - 21 mai, ca sa stiti- nu mai tin minte nimic.
Revelionul a fost. Ma uitam la miss univers pe acasa, si bautura s a terminat prea devreme. Nici muzica nu ma flausha prea tare. In schimb imi iubeam rochita neagra stransa pe talie si pantofii cu toc cui din chele intoarsa. Da, sufar in numele fashionului, ca alunecam putin pe zapada/gheata, nu mai stiu ce era. De parca oi fi singura :))
Am fost prezentata cum ar veni socrilor, lucru care n-a dus din fericire nicaieri. Si pe discovery era un reportaj despre india...
Apoi blank pana pe 21. Tin minte asta pentru ca iubitul meu de atunci, cred ca alex il cheama, nu mi-a luat niciun cadou. Nimic. O mare pula metaforica in cur am primit de la el. si niste bomboane din paris de la sor'sa. Nici macar de la el.
Apoi blanc iar pana in iunie cand erau calduri din alea jegoase cum imi plac mie, cu 35+++, de a scos salteaua si ventilatorul in mini curtea din spatele casei. In iunie am invatat sa joc table. Si sunt atat de a dracu' de buna la jocul asta. Apoi, pe 27 am plecat pe la mare o noapte, am vazut capriori pe langa autostrada, m-am balacit in mare noaptea si am baut fara fund. era ziua surorii.
M-am dus si pe acasa vreo 2 saptamani, dar eu aveam planul facut. ReVin in bucuresti, frec pula/menta/ce mai era de frecat la un job de 5 6 milioane pe luna, fac o practica de vara pe undeva, si stau si cu dragostea vietii mele. Care ma anunta ghiftuita dupa o masa copioasa ca nu mai merge ceva, si ca pa. Bine, pa. Da' nu chiar pa, ca am mai lalait-o o luna. Cretina ce am fost, si pentru asta merit flegme.
Dezamagita si blown away de "deodata"ul situatiei, am plecat la mare dupa o noapte de flirt pe net, imbibata cu vreo 2 sticle de vin si cred ca vreo 2 lacrimi pisate mai mult de forma. Eu s cam rece din punct de vedere afectiv, am simtul penibilului foarte dezvoltat cand vine vorba de eu cu mine, si daca ma prind plangand, raman traumatizata, si ma inchid in mine, si devin si mai rece... E un cerc cam vicios, cert e ca nu-mi permit sa dau dovezi de afectiune cand sunt singura. Cand is cu altcineva, hai ca parca mai merge.
anyway. plec la mare, unde m am distrat pe cat am putut, in conditiile in care o duceam din mahmureala in substante in mahmureala. substante... nush...ketamina. good shit ketamina.
apoi vin in bucuresti. unde am consumat cativa barbati in decursul lunii august. nu ma mai saturam de ei, eram scapata de dupa gratii; cert e ca am cunoscut multi in perioada aia. intim, intrebi? nu fi prost, chiar crezi ca am sa raspund?
M am mai calmat un pic pe la sfarsitul lui septembrie. Deja nu mai beam o juma de kil vodka + o.75 kile vin + 1 kil bere per noapte. in perioada aia eram la atatiiiiica sa fac o ciroza, un infarct hepatic, un cacat care sa mi faca pateul tartinabil, ce mai.
Si tocmai ajunsesem eu la rezolutionul cum ca mister, cum ca pula, cum ca laba, cum ca nu degeaba m am reinventat vara asta, de numa in toace cui, decoltee si scurtaciuni ma vedeai. e confidence booster o asorteala ca asta, serios. si eu am o silueta din aia, renascentista, cu solduri si tzatze mici, suferinda de complexe pana la 17 ani. misterul...marele pansament pentru labari al contemporaneitatii. nimeni nu vrea mister. zgarie pe creier.
am pomenit ca ceea ce ma seaca cel mai mult pe lumea asta e ipocrizia? genul de om care are in cur fraze aproximativ ca: nu a curs sange, deci sunt virgina. in urechi probabil. nevermind. eu nici acolo nu mai sunt, am 9 gauri deja.
stateam eu chill prin octombrie si frecam menta, faceam un curat. is chemata la o bere, dar eram in perioada de zeitate, asa ca am refuzat. l-am chemat la mine, profitand de faptul ca muncii e totusi un capat de lume. a venit, restul e bla bla.
iar am cunoscut oameni noi, iar sunt vesela. uitasem cum e aproape.
teatru, concerte, iesiri. asta spune tot?!
in rest, ca de obicei, nu stiu ce fac de revelion. dar nici nu astept invitatii.
ne vedem la anul! ca face blogul 2 ani ;)
