Suparare pe situatie

mergeam acu vreo 2 saptamani la film. dupa vreo 2 ani si in care am ratat cam tot ce se putea rata in materie de blockbustere, am batut in sfarsit palma cu orange film. recomand how to train your dragon 2. dar sa nu divaghez.

si cum tragea 336-le in statie, vad pe geam un peugeot family sized si familia aferenta. un tip pe la 33 de ani cu nevasta si un tzanc, si o soacra facand fericita cu mana.

si m-am intristat. sooo, this is really all that there is? o masina devalorizata, o soacra uscata si un copil? extrem de sec. m-am intristat pentru ca eu vreau sa schimb lumea. sa am cele 15 minute de faima care sa se prelungeasca ani de zile.

unde cacat e piesa aia de teatru revolutionara in care lead role-ul va fi stefan? unde e cartea aia fututa, scrisa din 15 perspective diferite, de zici ca e scoasa direct din azil, de o planuiam anul trecut? unde mi-e colectia de rochii de zi si de seara pe care o visez de vreo 3 ani? si, mai ales, unde cacat mi-e grammy ul pentru cea mai tare balada rock a deceniului?

nu contest de nici o culoare -momentan, sunt intr-o pasa buna- importanta apartenentei la o familie traditionala. doar ca prefer ca a mea sa creasca intr-o casa si o curte, unde pot sa ingrijesc de crini, ardei, sa ma dau in hamac degustand niste capsune, vreau neaparat o masina lucioasa, si mai vreau sa mi dispara senzatia asta de frica ce ma macina de vreo cateva luni. care deriva din epidemia asta de nunti si sarcini care ma bazaie agasant de cand s a incheiat postul.

mi-e frica sa nu fie doar un praf in ochi pe care mi-l arunca lume necunoscuta din tot felul de poze si statusuri, mi-e frica sa nu ma plictisesc, asta e adevarul. mi-e frica sa nu cumva sa pic in obisnuinta aia sinistra care vine dupa 3 ani de sperante. sa ma vada iubitul meu 80% nemachiata si in tricouri lalai, fara manichiura si mereu deranjata de ceva. motive nu se gasesc... mi-e frica sa nu fiu iritabila de nimicuri, cum ar fi faptul ca iar are nush ce deadline, sau ca iar a uitat sa mi cumpere betze de urechi, sau ca doar eu am gatit saptamana asta, desi a incasat o marire si puteam sa mergem la o terasa.

mi-e frica sa nu se transforme iubirea in comoditate, pasiunea pozitiva intr-una negativa, zambetele in strambaturi si complimentele in reprosuri. pentru ca, desigur, in capul meu, odata ce semnezi, esti presat sa fii la inaltime. si, exact ca in situatia abonamentului la sala, pe care il urasti, dar pe care ai dat bani, trebuie sa participi mereu activ la tot. desi te fute o lene...

am groaza de situatii de genul. prefer sa ma plictisesc singura decat in 2.

cred ca am sa stau departe de lumea o perioada. noroc ca am de invatat pentru rezidentiat.

Azi, lejer

e cam frigut afara. dar, cand ai dance in playlist, si cartoful se coace senzual in cuptor, cand iti strangi paturica in jurul gatului, uiti ce-i afara. pai, daca trasesei si draperia?

noua mea pasiune este pinterest. acolo caut citate amuzante cu dentisti, pisici pufoase, platforme feminine si e-cards. rasfoind prin dorintele, imaginatia si convingerile unora, din hop in tzop, mi-am dat seama cu stupoare ca sunt foaaaarte in urma cu pregatirile de nunta.

adica, da, am vazut o pereche de pantofi acum 3 ani si visez la ea incontinuu. si sunt in dubii, parca inclin mai mult la stilul rochiei tip grecesc. nimic foarte complicat oricum. e doar fashion.

am dat peste iubita lu' fostu. accidental. de pe contul prin care-mi trimit vieti o cunosc, mi-au umplut wallul ala cu pupici, saruturi, inimioare, vome.

dar, trebuie sa recunosc, tipa e brici. are pantofi, 15* modele, rochii, vreo 25*, torturi, vreo duzina, niste modele de marturii cred, modele de inele, figurine, aranjamente florale.

'run, forest, run!'

in fine. concluzia e aceeasi. unele sunt facute pentru ziua cea mare. altele sunt facute pentru viata cea mare. ca mi se pare ca in momentul in care investesti foarte multe sperante si proiectii in acea unica zi, pierzi din vedere the bigger story. da, are si aranjamente de casa pe acolo.

nimic, in schimb, despre cum sa fii mai bun intr-o relatie. poate e secret, totusi, si il tine pentru sine. egoista mica!

serios, as vrea sa fiu blanda, dar nu mi trasmite suficienta intelepciune gagica.

*- nu sunt idioata sa numar. poate is 100, ca-s sigur mai mult de 3

Photoshop, femeia reala si iluzii

Arata perfect. si asta e si ideea.

momentan, trendul este ca mass media sa promoveze o imagine reala si adecvata a femeilor. fara glezne imposibil de subtiri, talii de viespe, sani rotunzi si sus, pori inexistenti si dinti nuanta a1. asta creeaza frustrari. tulburari de alimentatie. stima scazuta de sine. depresie. suicid. lacrimi. mizerie. betii. sex cu necunoscuti. infectii hiv. moarte.

sunt nenumarate feministele, pseudofeministele, afeministele, care militeaza pentru papusele barbie realiste, pentru par semi slinos, inaltime moderata, cosuri ici si colo, diasteme, bataturi, celulita, sani lasati, vergeturi si mustati.

io nu cred ca-i in regula.

nu de alta, dar revistele astea se stie ca vand miraje. altfel, de ce ar prezenta 5 garderobe de minim 1000 de euro in fiecare numar? de ce ar prezenta parfumuri accesibile doar scorpiilor din upper east side? de ce ar incerca sa-mi vanda apa termala la pret de inel cu diamant?

pentru ca e o lume a magiei. a high class-ului. unde privesti poze si te imaginezi conducand cu jimmy choo's in picioare un a klasse, schimband vitezele usor in timp ce bati semi anxios cu manichiura proaspata butonul de volum. pentru ca visezi sa ai si tu un ten neted, usor bronzat, fara pete, pentru ca ti doresti bani de un tratament ortodontic si niste jartiere de matase 100%. iti doresti o privire seducatoare, natural, sa nu ai grasime in jurul genunchiului, si nici sa ti atarne aripi de liliac pe triceps, pentru ca ai da orice sa fii cu 4 centimetri mai inalta si 4 centimentri mai slaba pe coapse. 8 in talie. 5 in plus in bust.

si femeile care au deja asta ti se pare ca au ajuns acolo prea usor. si tu poti sa ti fatzai soldurile pe catwalk. dar soldurile tale sunt diforme. si tu ai vrea sa ti fluturi parul in vantul unui scenariu filmat in tahiti. dar nu ai naturalete sau talent. si inca n-ai descoperit nici samponul, nici coafura potrivita.

si tu ti-ai dori sa fii frumoasa, de succes, zambitoare, degajata, sa ai lumea la picioare.

dar nu poti.

pentru ca te fute grija de ce unele arata bine genetic, in loc sa ai dracu grija de tine, corpul tau, tenul tau, psihicul tau.

personal, cel mai bine ma simt cand sunt proaspat spalata, epilata, imbracata intr-un sutien la care mi se asorteaza slipii, abia spalata pe dinti, parfumata, si in ceva in care pot sa mi pun in valoare talia si decolteul, ascunzand soldurile si mascand inaltimea scazuta cu un toc. stiu exact ce e in neregula, stiu exact ce am de facut, dar mi-e lene.

stiu ca in loc sa ma lamentez, sa mananc 3 chipsuri pe zi sau sa urasc tipele care arata de 3 ori mai bine ca mine, as putea sa fac un HIIT, sau sa ma sacrific o saptamana evitand cartoful prajit.

dar n-am chef.

si daca n am chef sa corectez unde gresesc, n am dreptul sa ma plang.

unele arata perfect, altele nu. unele muncesc sa fie frumoase, altele nu. estetica uratului se aplica la picturi, in literatura, nu la femei. femeia tre'sa fie frumoasa. si aia e idea, de fapt.

ps- acum, nu zic ca n ar trebui sa existe urate in lume. cresc stima de sine ale astora moderate, le fac pe astea frumoase si superficiale sa se simta bine anturandu-se eventual cu ele, dau si barbatilor la fel de urati ca dracul sansa de imperechere. dar orice femeie poate fi frumoasa daca incearca putin. sor'mea spune ca nu iesi pe strada cu fatza cu care te ai trezit. si are perfecta dreptate.

cu cat arati mai bine, cu atat ai sansa sa ai drept partener un tip care arata realmente bine. si eu sunt suficient de realista sa spun ca n-as iesi in veci pe strada cu o pocitanie, daramite sa l bag intre asternuturi. e scarbos. ma stimez mai mult. si pot.

pentru ca i make the most of what i have.