Pe M. n o ingrozea nici un fel de schimbare. asa fusese de cand era mica. o groapa de noroi? hai sa o sarim, chit ca nu avem pasul suficient de mare. un gard de sarma ghimpata? ce poate sa se intample mai rau decat un pantalon rupt in cur? un corcodus inaccesibil? ce cacat poate sa mi se intample daca ma zgarii de o urma de clei? odata aratandu i se o posibilitate neexplorata, zgandarea in creier la rodaj maxim pro si contra urile. nu i pasa. toate bubele fac coaja.
felul acesta al ei de a incerca sa si asume riscuri fusese de la inceput o optiune hazardanta. se ghida dupa instincte primordiale, si fiecare decizie de a se arunca brusc, de exemplu, in marea de 18 grade, ii aduceau de asemenea satisfactii si regrete. ambele pe termen la fel de scurt.
pe M. o cucereai cu o replica bine plasata. avea niste standarde aproape absurde de inteligenta si fizic carora trebuia sa te conformezi ca sa te remarce. sa nu intelegi ca o cucereai definitiv. mereu isi pastra alternativele deschise, dar, pentru cateva momente lipicioase, era a ta cu totul, din vitutea unei inertii inexplicabile. clar, m. dadea mai multe sanse decat ar fi permis. statea si zambea, si participa, mulandu se pe interesele de grup, desigur, daca i satisfaceau gusturile. altfel, fuma tigara din tigara si bea pahar dupa pahar, dorindu si sa nu creada ca are dreptate in problemele dezbatute la masa. vedea prin argumente ca prin sticla. dar lumea se distra, si nu era locul ei sa strice amuzamentul.
ea nu se uita in stanga si in dreapta, nu se raporta de nici un grad la majoritate. dimpotriva, o dispretuia. aprecia de zeci de ori mai mult individul. ia un alfa din context si pune i l in fatza, si fata asta putea sa scoata din el un beta, daca nu gamma, within minutes. asta era talentul ei. isi mula argumentele si probabil empatia pe context, si reusea. zidurile cadeau, mastile se aruncau. si daca nu de la sine, le tragea ea de limba.
m. nu privea niciodata in jur. ura regulile cum uraste zgomotul unui motor turat in plin prost gust. si ura ca se ciocneau in ea doua ideologii. una, era ceea ce se astepta lumea ca ea, ca femeie, sa faca, si a doua, ceea ce si dorea ea sa faca. rareori coincideau. desigur, ea a cedat aproape unanim celei de a doua tentatii. nu i convenea ceva, striga tare, raspicat, in strada. bocea prin tramvaie sau se confesa vreunui suflet prin tren. isi suna fostii intepandu i despre pretioasele lor iubite tampite, argumentand, doar ca sa si ia o piatra de pe suflet. le scria femeilor cu care avusese conflicte fara vreun raspuns inapoi, doar pentru ca nu suporta sa nu afle vita ca e vita. ( apropo, te stii tu...esti vita )
pe m. au dezamagit o multi barbati, dar asa, la modul apa chioara de ploaie. ii placuse, altfel nu ar fi acceptat sa iasa cu ei. sperante nu si facuse nici in al doishpelea ceas. ii intuise cap coada, si isi stabilise siesi ca nu are sens sa i deifice sau condamne, din simplul motiv ca nu si i dorea cu adevarat. unii isi pierdusera capul si o cerusera de nevasta. le a spus da, ca sa nu le futa orgoliul fragil. le a raspuns la te iubesc din acelasi motiv. lumea ei nu s ar fi schimbat radical daca ar fi devenit oficiala. venea acasa tot cand avea chef si pleca tot pe nepusa masa. le a spus da, doar ca sa vada cat de departe o pot duce doua litere. nu foarte departe, aparent. toti au plecat.
si au plecat atat benevol, cat si alungati. dar m., tragand linie, i a inventariat la rece, in stilul propriu. si sunt toti o gasca de ratati care n au stiut cum sa si gestioneze indulgenta si anduranta, oh, atat de rare, ale unei femei.
n. era o proasta nehotarata. a abandonat o facultate de viitor pentru ca i placeau insectele. din care, daca n ai un kil, n ai ce pune pe masa. a. era o isterica care a vrut musai sa se marite. in egocentrimul ei, a uitat sa specifice ca plateste socrul toata cherhanaua. g. era o matahaloasa ajunsa aproape de limita superioara a vartsei eligibile pentru mariaj. si a pus gheara in prag. o. era o manipulatoare de prima clasa, sarmanta si cu un cod genetic 80% defect.
mai, tipii aia chiar au descoperit niste comori, ce sa zicem
m. era suficient de desteapta insa sa priceapa ca un om nu se poate schimba decat temporar. nu avea pretentia ca dobitocii adanc indoctrinati se vor schimba radical, ci va vor pastra in suflet o parte din ea. asta inseamna ca o durea sa vada munca ei de ani de zile, sentimentele si toate ideile de libertianism ducandu se lin pe apa sambetei vreunei pizde distruse la creier.
asta o durea. ca scoala, familie, si societate. sa se futa pe astea 3 concepte.
cine era ea sa schimbe 10+ de ani de munca silnica, per total relatii, la un vagin trepanat, care nu te lasa sa dai buna ziua, daramite sa iesi la o bere?
m. probabil se va casatori tarziu. cand va fi foarte sigura ca nu va fi manipulata si nu o va face la randul ei. il va astepta cu masa pusa si zambet pe figura. pentru ca ea l a ales, si ea stie de ce. il va intreba in treacat, cat e de obosit, daca e bine. il va pupa inainte sa atipeasca cu un zambet pe fata. vor iesi la concerte, piese de teatru, filme, lansari de parasute, nu ca se plictisesc, ci ca sa discute ce cacat se petrece in jur.
copiilor le va spune despre toleranta, si le va sataniza prostia.
pentru ca m. a fost deja in patul multor barbati. singuri, divortati, intr o relatie, si nefericirea lor o dezgusta. totul poate fi foarte simplu. pe pricipiul cere si ti se va da. intraba si ti se va raspunde. nu i a iubit pe nici unul, doamne fereste, pentru ca, asa cum ziceam, intuitia ei e aproape inafailibila.
si cand va fi batrana si aproape ridata, va privi in jur cu satisfactie. ca ea a facut fix ce si a dorit, a luat din oameni fix ce a vrut, i a avertizat pe cat pot doua urechi surde sa o auda, si a trait exact cum a considerat.
libera.
sursa
si cand va fi batrana si aproape ridata, va privi in jur cu satisfactie. ca ea a facut fix ce si a dorit, a luat din oameni fix ce a vrut, i a avertizat pe cat pot doua urechi surde sa o auda, si a trait exact cum a considerat.
libera.
sursa
1 comment:
Post a Comment