Mereu a fost despre mine. Si despre proasta aia de la bar

vad moarte si ma obisnuisem. vad moarte si m am obisnuit.

cat ii ia unui om normal sa fie oripilat de moarte? de fiecare data, din prima secunda.

cat timp ii ia sa se imunizeze la boala, nefericire si moarte? 90 de zile, ca in trialurile de calculatoare. un pic mai mult decat garantia la pantofi, ceva mai putin decat garantia la un telefon.

saptamana asta au decedat vreo 3 persoane. un baietel de 19 ani. un barbat de 45 de ani. o tanti de 75 de ani. fiecare cu problema lui.

era in februarie, duminica, venisem precipitata pentru garda, la 8 20 eram pe sectie, la 8 30 se preda garda, la 8 33 face tanti stop.

e extrem de laborios sa mentii unui om activitatea cardiaca si respiratorie, e treaba de shift and switch, sa nu i rupi alveole, sa i mentii corneea umeda, sa nu i futi sternul. din astea. dupa 2 minute de cpr in plina iarna, transpirasem de efortul ritmic ca dupa incalzirea de la sala.

fast forward si includ aici inca 3 stopuri pe leucemii acute iresuscitabile. moarte de om, practic. cu toate impresiile pe care ti le poate lasa asa ceva pe suflet. sau memorie. sau ceva in between.

era ziua unui amic si voiam sa ne bem berile si shoturile in pace si veselie.

'dar, dea, de ce exista icoane in spitele si in cabinete? pe mine, ca atee, ma jigneste profund acest fenomen. imi voi cauta al 2lea, al 3lea, al 16lea medic, pana ajung in stadiul 4, daca  nevoie. doar sa nu vad acele mizerii de voodoo vechi si in acelasi timp perpetuat modern pe pereti. pentru ca sunt o intelectuala. pentru ca atat ma duce dibla. faptul ca 89% din populatie are o forma de spiritualitate care converge aproape invariabil spre icoane crestine ma insulta pe un palier ca mi face inima sa mi explodeze de ciuda. nu stiu sa empatizez si am impresia ca eu, in minoritatea mea, am dreptul, sa pocnesc din degete si sa fac sa se schimbe o practica veche de ani de zile, desi, personal, nu am facut nici o campaie de schimbat ce face omu' in intimitatea lui religioasa, in afara unor discutii cu unii care mi se alatura ca si viziune. astfel, am convingerea ca medicina moderna nu are nevoie de aceasta pilota spirituala, care mi face mie personal rau, desi, iar, personal, nu mi a fost fizic niciodata rau, deci n am de unde sti cum voi reactiona in atare mediu. si chiar daca am avut crize de bila, am inghitit fierea aia cu acelasi nesat cu care o scuip acum in fata oamenilor care au vazut pre- si moarte, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, pentru ca pur si simplu, eu stiu cum as reactiona. punct.'

mda. si eu cica stiam.

ba, si asa tare m-a ofticat domnul m., care a murit ca boul ca n a venit mai devreme cu 2 saptamani. sau doamna s. sau orice t., v., k. si a. mai avem noi pe acolo. care venisera la timp...

si eu eram pizda pizdelor se zmea zmeelor, in teorie.

pana n am mai fost. 

Nu am chef azi

fuck it version

cand aveam si eu 20j de ani si o iubeam pe Ea, ascultam piesa aia cu inima plangand de draci. apoi am inceput s o aud peste tot pe unde ma duceam.
nu mai dansez de multicel prin cluburi, dar chiar si cand ma duceam, trebuia sa ascult stoic cu amintiri bubuindu mi in ureche, si tremurand pe ochi, cum o sa ne vedem joi.
poate. cine stie. pre weekend.
jos la zi a adus o colega un casetofon, genul ala pe care l aveam si noi in bucatarie setat mereu pe europa fm, de unde am invatat eu de  a lungul si latul muzica.
si canta handikpatu asta de kirila cum a urlat dupa ea, in timp ce lumea fremata pe perfuzii, zburau foi, se tasta cu clinchet sec la calculator si parafele clămpaneau pe bonuri. ca e cu rand.
si nimeni nu se mai plangea ca e luni ( chiar era luni).
mi s a facut mega scarba. nu s nici atat de batrana, stiu unde ne vedem si cand. am fost chiar la o conferinta la probabil proaspatul renovat hotel cismigiu, care cere vreo 250 de euro pe noapte pe cea mai ieftina camera.
mi s au pur si simplu shiftat gusturile.
inca gust berea cu un mare entuziasm, desigur.
dar nu mai sufar in tacere.
cred ca se fac 2 ani de cand nu mai am facebook si vreo 2 luni de cand am bani.
sunt linistita. tensiunea imi sare la 130 doar dupa o cola. era sa plang doar o data la spital, cand nici macat n a tipat doamna doctor la mine, doar a folosit un ton mai ferm. si eu proasta. 'nu esti in grafic, dea, trebuia sa plangi de cel putin 3 ori.'
munca e ok. pacientii sunt si nu sunt ok.
azi m a luat una drept asistenta. destul de jignitor, tinand cont ca doamnele asistente, de peste 45 de ani, mi se adreseaza cu domnisoara doctor. inca ma decid daca trebuia sa o corectez sau nu. vedem peste o luna. asistenta. am lesinat un pic de nervi.
diferenta intre medic si asistenta e ca primul are stetoscop la gat. e o chestie pentru care muncesti. si al meu e destul de greu, e cu 2 tuburi, ascult romflantele alea ca pe boxe.
nu urmaresc nici o idee in particular momentan.
doarca azi e joi, trebuia sa ne vedem.
la 8 la shift la romana.
si nu ti o mai arde dubios