the issues are labels

 i tried creating a new personality for unknown reasons. dintr o data, nu mi a mai placut cine sunt,sau mi s a parut ca trebuie sa tin pasul cu propria varsta,cu propria ocupatie,cu noultitlu de medic, cu statutul de casatorita, samd.

dintre toate chestiile pe care nu le am reusit in viata asta, faptul ca nu ma rujez si nu ma dau cu parfum sau oja are my favourite failures

citesc pe plaja o carte care ti explica cum trebuie sa fii in touch cu tine insuti si sa ti permiti sa simti lucrurile , nu cum ti a sugerat societatea, ca asta ar fi o vulnerabilitate. de cand am inteles constient si voit ca suntem diferiti ca background, preferinte, educatie, viata mi s a simplificat putin, si sunt mai putin nervoasa,ofticata, combativa, sunt mult mai zen. nu merge tasta de spatiu ca lumea. acest mark manson ajunge in  arta subtila a disperarii la o portiune cu filozofie , explicand de ce kant este an absolute unit of a human being, si mi am spus voioasa. e vremea sa trec dela citit exclusiv romane politiste la a citi si ceva filozofie, ya know, just so i can figure out what i d like to believe in. dracu stie de ce.de unde nevoia asta de a ma compatimenta, de a mi pune singura o eticheta. i mean. eu deja am cateva etichete pe care mi le utilizez cu placere. zodia gemeni, bautoarea de bere, tipa in rochite prea stramte siprea decoltate, gagica cu meme de pe instagram.cumva, faza asta cu filozofia de viata mi s a parut super importanta, ceva ce ar spune chestii despre intelectul/capacitatea de tolerare/mediu/anturaj/alte vrajeali d-astea pe care le am. 

dintotdeauna am crezut ca celmai mare atu al meu imi e creierul, mintea, si iq ul. capacitatea de intelegere, procesare, anticipatie, conexiune, factoids, viteza de reactie si orice are de a face cu un om obisnuit sa fie laudat pentru rezultatele bune de la scoala. pana in anul 1,cand, din studenta admisa cu 92 de puncte la dentara carol davila, am devenit gagiga cu 6 restante, ca ea avea treaba in club revenge sa bea 1 metru de tequila de joi panaduminica inclusiv. un alt label de care mi amintesc cu placere. primul blackout pe care mi l peticesc in creier cu placere... 

celmai mare atu mi a devenit dusman acum vreo 3 ani cand mi am dat seama ca am o forma de anxietate. primul atac de panica din 3 l am avut in 2008 cand a trebuit sa scriu asta la psihologiemedicala.eram cu iubithu de atunci im mallplaza si mergeam la film, cand am somatizat fix ataculde panica. s a repetat inainte de licenta si cand m a refuzat un tip.cred ca de draci.

matushmea - tot medic- mi a spus ca asta e o boala de boieri, si in momentul ala mi a trecut pana anul trecut. dupa obisnuitul corona fright - si ce bun mi a folosit sa mi fut mintea cu un xanax, ca am facut withdrawal si a fost absolut oribil-, am ramas suspendata in varianta calduta a etichetei 'dea are anxietate'.

instagram e mediul de unde imi iau 95% din stiri, si 100% din meme. algoritmul a observat ca pe langa capybara si astrologie zabovesc cu placere si asupra chestiilor de nutritie, weightlifting si , ce sa vezi, chestii usor catalogabile ca 'sensitive stuff'.ba un citat de despartire, ba un motivational, ba un human growth, ba o reflexiune pe fundal nocturn, ba una ba alta. ei, din acest una in alta am ajuns la mental health and healing corner, da varianta aia serioasa si ganditoare, nu reels amuzante de 10 secunde.

si aminteractionat atat de mult cu algoritmul pasamite, ca am ajuns in acest anxiety culture cirle, si mi am spus. hei, uite ceva ce am. 

imi place sa citesc chestii, pentru mine, impactul vizual e celmai important, de cand au aparut subtitrari pe reels, viata mea e mai buna. telefonul meu a fost pe vibratii de pe 3 ianuarie 2019 de cand am avut prima zi de munca si pana azi 8 iulie 2021. deci era absolut normal sa dau skip la orice formade filmulet oricat de amuzant care avea om trancanind, avand pareri si impresii, fara subtitrare. 

de asta am interactionat deci cu poze. cat de straniu suna. sa interactionezi cu poze...

de asta m am dus down the groundhog hole si mi am pus singura in creier aceasta eticheta. dea este anxioasa.

un alt label pe carel am auzit acum o luna este ca am o structura rigida de personalitate coloring inside the lines was my absolute favourite. sireturile TREBUIE  sa fie atat de stranse, sa ti dea ischemie. de asta port rochii stramte, de asta am avut 10 la gramatica, de asta mi am creat impresia ca am si o forma de ocd, desi e doar dea control freaking. de asta 11.11 dimineata. de asta nu am ascultat muzica, pentru ca apareau incontinuu chestii si in capul meu trebuia SA STII absolut toate versurile de la absolut toate cantecele de la toti artistii pe care ii placeam. si a fost atat de coplesitor de mult incat i gave up altogether. de asta am reluat frozen odata ca sa fac 3 stele la fiecare nivel, ceea ce am reusit la primele 300 din...8000?cate or fi acum.

examenul de rezidentiat mi s a pliat cumva perfect pe aceasta 'personalitate', pentru ca trebuia sa stii exact daca e anterior sau posterior. 

deci dea este din august 2020 anxioasa. am citit ca asta inseamna sa traiesti in viitor. tot ce se spunea despre anxxietate era just another fun lil fact about me, and happy noises ca uite, it me.

am inceput sa merg la psihoterapie nu pentru ca ma dadea chestia asta din casa, ci pentru ca i was a big judgemental bitch. ei, si cand chestia asta s a rezolvat in 3 ore, am zis ca n am alte urgente in viata mea si pot sa atac si acest apect care incepuse sa si faca tot mai simtita prezenta.

'boala de boieri', prioritatea mea era sa nu mi mai consum energia citind rahaturi pe net si injurand in gramatica perfecta mentionata mai sus oameni care n ar recunoaste o diploma de bac nici daca are numele lor pe ea. ca nu pot citi lol

my blog is my baby. a fost pentru mine cand eram fericita cu toti fostii mei, cand am fost trista dupa toti fostii mei, e un lucru in viata mea constant, e un jurnal, o dea care a existat in atat de multe forme, care s a bucurat de atat demult, de atatia oameni, care a bucurat la randul ei chiar si cateva momente. 

e o dea care a crescut putin care putin, pana a ajuns aici. nu e absolut nimic din ce as schimba la mine. am trait atat de multe chestii din care am invatat atatea despre mine, care mi au dat incredere ca totul va fi bine, incat as fi ipocrita sa vreau sa o fac.

o sa mi scriu singura nemurirea aici, cum o fac de atatia ani. a lasa ceva in urma nu e pe lista de prioritati dar exista. si nu sub forma de copii,oricum,sa fie liberi sa si fie singuri propriile persoane. 

o sa scriu si saptamana viitoare. si de fiecare data cand mai am ceva sa mi spun. sa tin minte cu aceeasi placere cum eram. 

am scris atat de mult despre baieti, ca e vremea sa scriu despre mine, e blogul meu, totusi :)