Ziua Zen

Stiam de mult timp ca internetul e o buda de la tara unde lumea arunca cu cacat si se balaceste in el. Asta a fost motivul pentru care acum un an am facut acest superblog, ca ma futea sozo la icre cu aerele lui.
Mai deschideam un forum, mi se scula parul pe maini de la cata prostie era pe site si faceam un draft despre asta. Uneori il transformam inr-un articol in care la randu-mi aruncam cu cacat in ceva. Cum ar fi gagicile hippi -sic-.
Ma deranjau si taberele pro, si alea contra. Pentru ca oricate argumente bune dadeau, se gasea unu sa scrie fara vreo legatura cu vocabularul, ori una care n-avea legatura cu gramatica.
Azi am intalnit o fata care scria "manechiura". 'ai de plm.
Dar BUM, dupa ce am privit azi ghioceii din cismigiu si m-am incarcat de chi, am sa complet ignor orice comentariu la orice articol pe care il voi citi.
Natura umana dicteaza ca individul sa se inmulteasca, si cum suntem prea multi pe lume, doar cei mai buni vor reusi.
Asta e de fapt izvorul nevoii de a avea dreptate in privinta oricarui skatulaki, si prapastia in care se afunda din prea mult zel-avant-si-credinta.
Prin urmare, azi, ma doare in cot de colegii mei tocilari, pe care, oau, nu ii injur. Ma doare in cot de lenesii de la ase care fac 2 ore pe zi cu tot cu pauza de masa, de domnisoarele pufoase sau de she-looks-like-a-male cu pizda ceruita si flori in par.
In schimb, azi ma voi bucura ca am sters praful si ca am descoperit un machiaj asortat, ca ma voi smulge din nou pe muzica punk, pentru a-mi stimula nervii in locul centrilor durerii, si ca am tras ultimul episod din (lalalala).
Am mancat putin, miros a scump, si inca incap in blugi, cum sa nu fiu zen?