Nunta perfecta

2 rochii, 2 perechi de pantofi, si un big middle finger to the man. pentru ca mi pastrez nu doar numele de familie, ci si dreptul de a nu intra in biserica, mai ales imbracata in perdea. am cautat. serios ca am cautat. am un folder din anul 1 cu rochii de designer, si alea stil perdea. nu pot fi penibila, deci abandonez lupta.
de 3 zile visez la un platou de cartofi prajiti, pe care o sa ii vomit imediat ce ii termin. sa nu mananci prajeli luni de zile inseamna automat ca excesele te baga cu capul in w.c. exces inseamna si 2 felii de pizza. pizza... inca un vis abandonat.
caut ceva ce nu pot defini, desi pot intui pe fundal formula alcoolului. mi-e dor de gustul amar... desi de 3 saptamani incoace am revenit in beciurile tineretii mele, weekend de weekend. ceva mai stilata, mult mai retinuta, mai putin trampy si mult mai plictisita de aceleasi melodii care ma transformau intr-o woo girl la o bere jumate dupa piciorul in club. nu am mai fost mahmura de juma de an, pe de alta parte, tenul meu arata extrem de prost a doua zi.
am 4 masti de fata pe care le-am folosit pe jumatate, provocandu-mi acnee. sunt prea tanara pentru parabenii lor...
cred ca sunt plictisita sa nu fac nimic, si cred ca mi-e dor sa mi folosesc mainile in cabinet. la dracu, aproape mi doresc sa inceapa facultatea. sa port cand mi e sila acelasi tricou zile la rand, sa mi pun halatul peste, si nimeni sa nu observe. hm, aparent si eu traiesc pentru impresiile bune produse celorlalti.
urasc facultatea. aproape toti colegii si cunostintele mele au terminat, au poze cu chipiul ala dubios, in roba aia infernala, vor trebui sa si gaseasca un loc de munca si vor umbla in taior, respectiv camasi. si eleganta asta perpetua le va stirbi din eleganta ulterioara. cand te obisnuiesti sa vezi o papusica langa tine zi de zi, ca mine in rochite, iti doresti doar un blug mulat pe cur si nimic mai mult.
mi e dor de weekend. si de nisip. mi e dor de un cort imbacsit de caldura si de o noapte care sa ma entuziasmeze atat de mult incat sa rezist pana la primul autobuz.
am dat peste petrecerea burlacilor, unde curgeau rauri de vodka, de zile de nastere, cu cascadele lor de tequilla...
am devenit ceea ce uram mai mult, o blazata care fumeaza pe canapea, prea plictisita de ritualul de noapte, care nu mai poate dansa decat strongly alcoolizata.
si nici macar Ea nu cred ca mai poate sa ma salveze de mine...