Pauza

toata lumea a intrat in standby in viata mea. ma lasa pe dinafara. nu ma anunta, nu ma cauta, nu ma vor. ca sa scap de toti monstrii din minte, am ajuns sa vorbesc cu colegi de grupa cu care impart doar tigari si subiecte de examen. sunt suparata.

ce am facut sa merit asemenea dimensiune a ignorarii? chiar asa de ocupati sunteti toti? chiar nu merit un afurisit de alo, ma fut momentan, revino, cand sun? eu eram acolo intr-un anume fel, te provocam la inca si inca o bere, la inca si inca o tabla, la inca si inca o melodie, la un alt capul sus.

te intelegeam, la dracu, eu iti ascultam minciunile si depresiile, eu ti-am spus sa te scuturi si sa mergi mai departe, eu nu ti-am cerut niciodata pe fata mai mult, desi meritam. te-am lasat in pace pentru ca urasc sa fiu in plus, sa sec si sa incurc, sa fiu refuzata si nedorita. am frica asta de respingere, aparent.

sau poate nu. poate doar m-am plictisit sa astept un afurisit de mesaj si o afurisita de veste, sa aflu la mana a doua, daca apuc, ce ai facut interesant in ultima luna.

deja a inceput. segregarea asta, munca-master-facultate-iubit-club. si eu nu fac parte din nicio schema. aproape injur. si apoi o sa inlocuiesc.

chiar credeam ca am impartit mai mult suflet decat atat. mereu pun mai mult, si am sa ma las de atata implicare, cand toata lumea se fute pe sufletul meu.