am avut un flashback total necaracteristic mie: eram impreuna, intr-un menage a trois perfect, si totusi simteam gelozia. stiam ca o iubeste, stiam ca nu poate sa ma iubeasca la fel ca pe Ea. nu mai mult, nici mai putin, doar la fel. si durea a naibii de tare, sa stii ca oricat ai face parte dintr-o anume conjunctura, sentimentele sunt irepetabile, amintirile la fel, ca mereu una din noi, eu in cazul acela, va trai intotdeauna cu inferioritatea sentimentala. pentru ca pe Ea am iubit-o si eu.
stiu cum e sa traiesti in umbra celei de dinainte, si stiu si de ce e atat de greu sa faci sa fie similar.
jucam zilele trecute un joc, si cu ocazia aia mi-am amintit toate locurile prin care mi-am tras-o. si eu care credeam ca am avut o viata searbada... au venit bubuindu-mi in cap si punandu-mi un rictus satisfacut si adormit pe fata, dandu-mi seama ca, la dracu, si eu sunt trecutul cuiva.
scrisa pentru ca in sfarsit prima mea iubire are 'pretena'. nu cred ca vreau sa aflu cat de nebuna e, dar daca e cum eram eu pe vremea cand ne scormoneam mucoasele unul altuia, vai vai si vai.
ps- ma intrebau unele fete/prietene/cunostinte/domni curiosi cum nu sunt geloasa la menage a 3. simplu. e doar sex. nu e ca si cum relatia voastra se termina pentru ca aia e mai activa sau mai tzatzoasa. nu e ca si cum ala instant se indragosteste, pe nepusa masa, de ea. nu e ca si cum au vreun trecut impreuna. e doar o afurista de ora de exercitiu fizic si implinit fantezie sau experimentat frumos, si nu o sa raspunda mai puternic la deschiderea ei sexuala fata de a ta. o sa fie o pula si doua pizde. auzi, pentru ce-si face lumea probleme.
No comments:
Post a Comment