From tim32tim3

Uneori, ma izbeste in fata realitatea umana. in coconul meu de autosuficienta upper class nu exista unele lucruri simple si, presupun ca, placute.

si totusi, exista oameni saraci si normali. femei urate, grase, cu un zambet frumos si un suflet de mama. femei pe care nu le da inteligenta afara din casa, gospodine care fac ciorbe, pun muraturi, fac copii si se duc la un serviciu banal de contabila. oare incerc sa romantez mediocrul? da, azi, da.

exista barbati inalti, lipsiti de finete, cu ochi de un albastru de sat, spalacit, cu o puternica legatura cu familia, care isi iubesc femeia de mai sus ca si cum ar fi o afrodita fidela, iar ei, prin rotatie, muritori adoratori si vulcani aprinsi. chiar mi-ar trezi altceva in afara de o clipa fugitiva de admiratie un astfel de om?

exista garsoniere cu rafturi tapetate cu scandalurile zilei din 2005 si vopsea scorojita la ferestre, cu podele care nu scartaie in contradictie cu o mobila moderna si de bun gust, ci a amar, oglindita in usi batranesti lacuite.

exista case in care biblioteca a fost mostenita doar de mandrie, se platesc rate pentru un aer conditionat, iar televizorul merge, paradoxal, pe discovery. bai in care emailul s-a ingalbenit si innegrit de amarul de rugina de pe tevi vechi, iar periutele s-au schimbat ultima data semestrul trecut.

exista musamale ciupite si pete persistente de grasime pe un colt de aragaz in 3 ochiuri, pahare set si vesela buna ce se tine intr-un dulap, pentru dat nepotilor. exista un vraf de ziare pentru impachetat mezeluri ieftine si o punga cu pungi care pare sa-si fi fortat de mult limitele.

exista un pechinez slabanog si vesel, un copil sufocat de boneta in miez de vara, imbracat suticolor, tablouri mari in cadre grele, vaze care n-au mai vazut o floare de la nunta si oglinzi in care posesorii nu s-au mai privit cu placere sincera fata de sine cam tot de atunci.

exista suflete chinuite de comun, cu drepturi si nevoi, care se taraie de pe o zi pe alta, supravietuind, si traind pentru o vacanta all inclusive in turcia, pentru 2 geamantane de haine.

exista oameni a caror ambitie e sa nu aiba credite, dar propria lor casa la curte.

...si pentru asta munceste toata lumea. pentru ca inca sper ca fiecare generatie de aia sa priveasca in jur la zapada mizerabila din mijlocul lui februarie, si sa isi spuna ca ei vor face totul mai bine si bun pentru copii lor.

pentru ca mediocritatea ucide spirite, creativitate, inteligenta. pentru ca apatia porneste din limitare.

pentru ca mi-am dat seama ca, de fapt, prefer sa plang pe un A6 cand ma anunta sotul ca vrea divort, decat sa am o familie fericita cu nimic in 30 de metri patrati.

aleg elita si lupta pentru mai bine in orice zi. te aleg pe tine in orice clipa.

De cursa lunga

cum povesteam saptamanile trecute, esti om cu mine, sunt om cu tine, si viceversa. iti amintesc faptul ca stii sa discuti si altceva in afara de pariuri si chilotii lui x, mergi pe calea mult mai placut surprinzatoare a cunoasterii reciproce.

dea, de ce l-ai iubit atat de mult?

ca in melodia aia, mi-am dat stop, pauza. cu o intrebare atat de simpla, mi-a dat tipul cel mai mindfuck moment de la impertinentele unuia incoace. blocajul, totusi, trebuia inlaturat.

primul motiv care m-a venit in minte reprezinta cam 85% din raspuns. l-am iubit pentru ca a plecat.

era pentru tine? era suficient?

privind retrospectiv, din nefericire, cu prea multa maturitate, nicio umbra de regret, zero sperante si total neranchiunos, raspunsul este un nefericit si caps lock nu.

imi amintesc vag cum conduceam multe lucruri. cum nu s-a strans hamul la timp si cum am fost lasata singura pe drum intr-un moment prea canicular fara strop de apa. cum a trebuit sa ma descurc singura in unele momente, fara macar o clipa de ghidaj de forma sau incurajare la final.

si nu cred ca am pozat in femeia dura tot timpul, pentru ca i-am acordat marele privilegiu de a ma cunoaste si iubi in acelasi timp. o onoare de care se bucura putini, si pentru mult timp. fara incurcaturi mediocre si focuri de paie tranzitorii.

ce ai nevoie?

ii povesteam unui prieten cum eu fac sex cu creierul. i-am soptit confidential, acum urland public, cum eu numaram punctuletele de pe desenul din camera mea. erau punctulete in serii, si le numaram, le numaram, deasupra, sau dedesubt, cand ma jucam de-a erotismul, fara vreun alt interes in afara eliberarii fizice. de asta fac si rar dragoste. close to never. pentru ca mereu gandesc si analizez si sunt subjugata de scenarii, pentru ca foarte rar mi s-a intamplat sa fiu sedusa intelectual ca la carte, pentru ca la mine preludiul inseamna un cv emotional al partenerului, ceea ce e imposibil, nimeni nu vrea sa ramana vulnerabil pentru un orgasm.

nu ca as face ceva cu informatiile lor de duzina...

si ii povesteam ca nu pot iubi un barbat care mi vorbeste mult si scrie putin. am o atractie fatala pentru mesajele 3 in 1, o aversiune fata de tachinare si o totala indiferenta interioara fata de cine-mi calca printre cute fara un efort ulterior sustinut.

ma aprind repede, ard intens, ma sting exploziv de apatic in cele mai nepotrivite momente.

cum ar fi fost o relatie intre noi?

decat o nebunie de-o vara, draga, pentru ca n-are nimeni timp de mai mult.

Vis sfaramat - usurinta de a minti

am impresia ca sunt genul care sa starneasca pasiuni, curiozitati si mancarimi in fund tipilor extrem de repede. problema e ca unii au deja acasa ceva ce ar trebui sa faca treaba asta.

explorez cu o curiozitate nebuna si o satisfactie maligna limitele lor. nu le ia foarte mult sa fie pacaliti. ceva cultura generala, sinceritate, luciditate si un strop mai mare de toleranta imi confera aerul proaspat si tineresc al unui fruct interzis. am fost amanta de ocazie si stiu deja schema. ei nu vor parasi, ca intr-o casnicie, femeia fina si cunoscuta de acasa, desi insista ca sunt altceva-ul de care au nevoie in momentul ala.

asta e cu dus-intors. nu mi am permis niciodata sa ma indragostesc de un asemenea om, pentru ca roata mi se intoarce. o inseala
pe ea, va face aceeasi chestie cu mine odata ce expir, saptamana dupa saptamana, demachiata in pat langa ei.

dar e frumos sa te joci, sa fii mintita in timp ce esti privita in ochi, sa stii asta, sa nu astepti nimic in schimb, dar sa dai tot ce ai mai bun pentru un miraj de cateva ore.

si stiu ca mereu, o parte din mine isi va dori sa cuminteasca acel bad boy infidel cu o soapta bine plasata, pe de alta parte alergand la infinit dupa ceva ce va fi doar al meu instantaneu.

lumea nu functioneaza dupa principiile fotografiei, insa.

iar eu ma misc, din nefericire, prea repede pentru melcii din jurul meu.

eterna cautare...

O vara atipica

discutam cu o veche prietena despre noi inceputuri amoroase. dorintele ei sunt atat de feminine, pufoase, simple, incat consider ca ar putea sa mi ofere si mie micile satisfactii cu care umplu timpul dintre cele mari.

cum eu ma trezesc din hibernare, latenta si calorii cam pe la jumatea lui martie, ala va fi momentul propice sa primesc buchetul de lacramioare pe care mi-l tot ofer singura an dupa an. 

o sa ai incredere suficienta in mine sa mi lasi cheile de la masina si vei fi suficient de calm sa nu apuci centura de siguranta la semafor. 

in playlist va fi rock, pentru ca in suflet e libertate. 

te vei uita in ochii mei si mi vei spune lungimea de unda proprie culorii. 

imi vei pupa mana si va fi suficient. voi primi zambete sincere si altfel de complimete, pentru ca langa tine voi avea 26 de ani si toata vara inainte, iar tu te vei comporta ca un domn in continuare.

vom face febra musculara de la atat dans, sex si ridicat shoturi. 

voi fi implinirea ta, iar tu te vei indragosti de mine atat de repede, incat vei uita cum te cheama si mie mi vei balbai numele de 3 litere.

'dar, dea, nu te iubesc.' 

' nu inca.'