Stii ce urasc?

i lost my touch in ceea te priveste. Pana nu de mult, invarteam pe degete orice tinea de dorintele si retinerile tale.
M-am dat in schimb seama ca nu meriti. Nimic din ce ti-am oferit si ce ti-as fi putut oferi in continuare. Tu nu ai inteles ca o fata ca mine nu se ignora, pentru ca risti sa o transformi in cel mai aprig dusman. Pe o perioada de timp destul de lunga incat tu sa uiti, dar ea nu.
Eu sunt acea EA, in prezentele conditii. De la dragoste la ura e doar un refuz distanta. Si, ca sa o continui tot proverbial, vedem noi cine rade la urma.
Pentru ca tin minte fiecare gest caruia nu i -a dat curs, fiecare mesaj nescris, fiecare cuta de greata pe fata Hidioatei care te insoteste-cand ma vede, faptul ca aveai niste parinti incuiati la creier in perioada in care ma interesa direct. Dar cel mai mult tin minte toate chestiile mici pe care le-ai facut si care ma enervau mai ceva ca atunci cand mi se lipesc firmituri pe talpile goale.
Te-am iubit, a fost interesant, dar nu aveai ce sa-mi oferi mai mult de amoramor. Si plimbari de manuta in parc. Ceea ce mi se pare deosebit de trist acum. Spre emo chiar.
Privind strict partea palpabila a lucrurilor, cu tine nu am fost in nicio excursie. Nu ai putut sa ma tii pe palme decat cu vorbe frumoase, insuficiente acum, retrospectiv. Carnet nu ai...decat ala de note. Abia ai luat bacul, iar facultatea aleasa ma dezamageste. Experienta de viata...recunoaste, nu ai cu ce sa te lauzi. Deschiderea punctului de vedere iti lipseste. Realizez pe masura ce scriu ca esti plin de flaw-uri, care incep la fizicul dizarmonic si se incheie la prietenii tai nascuti in Loserville- la 2 kilometri mai in sud de Bacau, ca doar nu in vreun oras. Si cu alegeri cel putin la fel de stupide pentru viitorul lor. Cine se aseamana, se aduna. (chiar trebuie sa incetez cu zicatorile...)
Imi e uneori mila de tine si de viata ta seaca. Puteai sa te salvezi prin mine, dar mana s-a retras cu tot cu deget. Un deget care se va ridica doar pentru a te saluta batjocoritor de pe partea cealalta a strazii...