E.E.

Stiu ca sunt o mare experta in relatii...le altora. Cand vine insa vorba sa ma acuplez emotional cu cineva, deja sunt plictisita de acelasi scenariu.
Da, iar zambete, iar pupici furati si saliva aluia pe buze. Iar o sa ne futem si o sa beleasca ochii precum cepele cand il trimit sa isi spele mataranga. Iar o sa si dea drumul si prezervativul ala o sa imi fashaie pe creier. Iar ne dam jos unul de pe altul, mergem la baie, ne intoarcem in pat.
Va trebui sa cladesc eu aceleasi conversatii despre nimic, dar amuzante, in timp ce el se uita, plictisit in sinea lui, la mine. Pai, cum dracu altfel?
Noaptea o sa bem o sticla intreaga de vodca si o sa mi dau drumul pe tot patul, iar a doua zi il trimit semi adormita acasa: stii unde e usa, nu ai nevoie de cheie.
Acelasi, acelasi, acelasi scenariu. Indiferent daca e un tip frumusel si aproape entertaining alcoolizat, sau un tip cu care chiar as vrea sa impart patul si banii de mancare. si un pic mai multe amintiri.
Am auzit de zeci de ori ca ceea ce imi doresc nu se gaseste nicaieri. Erau replici zise cu ciuda si inferioritate doar pentru ca cei care le spuneau nu se incadrau in limitele trasate de mine. Era normal sa mi simta indiferenta in timp ca stau dedesubt si sarcasmul de dupa, din dush. Era normal sa fie barbati talambi care sa nu aiba timp (chef) sa lupte pentru ceva cu adevarat nonconformist, cedand ca fetitele dupa prima replica de respingere tachinata.
E normal si facil ca, in loc sa stea dupa capriciile mele care il testeaza ca un radar, sa se duca dupa o paparuda care ii trimite o bezea. ca atat a invatat ea, saraca, pana la 22 de ani. uneori, si mai departe de atat.
ce mai, experiment esuat. nu am nevoie de o relatie momentan. cred