Nov 16, 2010

100 de case, 100 de oameni, ep.2 - Lorelei


am sa fiu oarecum succinta, ca mi se incalzeste berea si se termina de incarcat filmul.
Cand fostu' mi-a povestit prima data de ea, normal, mi-am zis cu gelozia prosteasca data de titlul de "actuala" -pe vremea aia- ca ii crap capu' cu toporul cand o vad,metaforic vorbind, ca o sagetez din priviri, ca fac misto de ea, si mi-am propus aprioric sa o urasc.
Lucrurile nu au stat chiar asa, pentru ca femeia asta m-a captivat din prima jumate de ora in care i-am citit avid povestea vietii, presarata de aventuri, baruri, chiul si libertate. Ceea ce mie mi a lipsit cu desavarsire tot liceu, spre nefericirea anilor de facultate pierduti nu in sali de curs, ci puburi.
Am stat cu idul ei o luna in lista, dupa vreo 2 beri mancandu-ma degetele sa ii deschid fereastra virtuala si sa fac cunostinta cu ea, de fiecare data razgandindu-ma si simtindu ma stupid de fluturasii pe care nu ii mai simtisem de mult in stomac. Cam pe vremea asta, acu 2 ani, mi-am facut curaj si am vorbit cu ea. O conversatie fluida, deschisa, de parca ne cunosteam de o viata. A venit la mine, am hoinarit in vinerea aia pentru prima data in expirat.
Si mi-a placut!
M-a chemat la ea acasa sa o vizitez, la nicio luna, lucru pe care my bff din liceu nu l a facut in 4 ani de zile.
Am impartit multe...asta era si mottoul nostru la un moment dat, we share everything. the bed, the make up, the guys, the dancefloor and so forth.
De pe recamierul ala care scartaia groaznic la patul care acoperea 75% din camera, la mansarda ce a transformat-o in vecina mea, am fost peste tot, ascultand si impartasind povesti, experiente, sticle de grasa si pernele.
Si ii multumesc mereu pentru asta. Dar shhhhh...

No comments: