- complexurile rezidentiale. dupa ce ca tre'sa sclavagesti ca un scav sclavnic o viata sa ti iei rahatul ala de apartament din pseudo-carton, iti pierzi inca 8% din viata aia pe drum. la semafor, intr-o coada, alunecand printre rahat de caine, pisat de boschetar si politisti obezi in intersectiile cu 2 benzi. jur ca merita... adica... apartamentul ala... gen, e nou. construit deceniul asta. intr-o zona care deceniul trecut se chema cel mult periferie, daca nu 'la tara'. nu-i o mandrie sa stai in camp, sa n ai o bodega langa, sa n-ai un club langa, sa vezi camp batut de buruieni la orizont, sa nu vina nici pula in vizita pentru ca n-ai metrou sau ratb, si pentru ca taxiul iti ia 20j de lei pana in centru. si gratis sa mi se propuna sa ma mut in pizda-ma-sii rezidence, si tot as prefera sa platesc chirie pentru 2 camere in tineretului.- grasimea. am trasaturi anorexice, m-am batut cu kilogramele si centimetrii mult timp, si inca n am terminat. ma termina psihic sa vad lumea mancand covrigi. rahaturile alea din aluat copt, de aproximativ 240 de calorii. [un biscuit din mega image are 108kcal la 27,5 grame bucata, un covrig are 50 grame, tot acolo ajungi.]. urasc sa vad grase cu grasi de mana infulecand el o gogoasa pudrata, ea un covrig, ca trage mai putin la cantar. urasc sa vad tineri la coada sa-si ia snurul de glucide malefice, in loc sa ia o banana cu fibre. urasc sa stiu ca sunt atatea forumuri pe care se scrie cat de greu e sa mananci sanatos si sa faci dracu juma de ora de sport pe zi, ca, ce, tu nu stii cum e sa gatesti pentru toata familia si sa ai grija de copii. sa moara ma-sa. eu nu gatesc? eu nu am grija de casa? eu nu am scoala pana pe la 8 4 zile din 5? eu nu mananc covrigi. cred ca m-as uri pana la paroxism daca as baga in mine asa ceva.
- unele femei. incerc sa intru in colaborare cu partea mea soft, pentru o exprimare mai digerabila si pe gustul cretinelor consumatoare de saga amurg. ma enerveaza din cale afara tipele care se machiaza ca mine, arata ca mine, carora le plac cam aceleasi chestii ca si mie. problema e ca ele sunt cretin-idioate, lumea le considera minunate, iar eu nu raman decat cu mizeria de a le dispretui in tacere si de a nu-mi fi luata in considerare jubilarea cand esecul lor intr-un plan sau altul imi confirma mie impresia initiala. si cu speranta ca intr-o buna zi o sa le atarne tzatzele alea dizgratioase atat de mult incat o sa reusesc sa dau shut in ele din prima. vaci pline de grasime, impresii si vanturi in creier, pe care le-as injura rand cu rand, pana mi se termina pagina. si apoi incep alta.
- cluburile, cafenelele, locurile de manifestare aflate la dracu in praznic. ce plm e chaboo club? si mai ales, cine a venit cu ideea neinspirata, de-a dreptul idioata de a-l planta langa un lac, in pizda ma-sii? adica, ma rog, eu inteleg asa, vag, conceptul de 'cine are bani poa'sa si plateasca taxiul pana aici'. filtreaza ruptii in cur. problema, din ce vad eu, e de ordin al confortului psihologic. am fost in gang, si era gol bulevardul. kristal, pe vremea lui, iara, pus in pustiu. turabo, acu o mie de ani, undeva tupilat prin tufisuri, si , daca tin bine minte, pe o strada care nici macar asfaltata toata nu era. turbohalle ala nici nu cred ca apare pe harta propriu zis urbana a bucurestiului. simte lumea asa, o nevoie ineficienta de a se distanta de centru si de aglomeratie si de zgomot si de civilizatie, la urma urmei. n-au decat. la cat de comoda sunt, daca nu e pun'te masa, scoala masa, eu raman la vechile mele obiceiuri inghesuite, monotone, si, in fond, aceeasi marie cu aceeasi palarie. ca zonele dubioase unde mai e putin si paseste picior de lup nu's de mine.
cred ca am terminat pe saptamana asta. hai, te pup, ne auzim la craciun.
No comments:
Post a Comment