Simplitate - propuneri ca sa fiu fericita

am sa incep, ca in fiecare an, cu burta. am sa dau jos 6 kg, am sa am coapse mult mai subtiri, am sa scap de soldurile late. o sa fiu o sfrijitura de femeie pentru cateva saptamani, pana fac 25 de ani. e doar o ambitie personala.

am sa-mi iau role si am sa ma duc la facultate usor, in jos pe berzei, cu castile in urechi, cu telefonul vechi pe post de mp3 player. am sa ma uit in stanga, dreapta si am sa pun frana langa cobalcescu. desi nu trece vreodata vreo masina pe acolo. am sa ma dau cu rolele si in cismigiu. am sa ma intorc acasa, am sa fac un dus, am sa citesc niste pagini. am sa ma retrag in lumea aia de care mi-e pofta si dor.

nu am sa mai mananc snitel. am sa il inlocuiesc cu iaurt. sau clementine.

am sa fiu mai putin pisaloaga si am sa imbratisez mai mult, mai tare. am sa fiu mai sincera. am sa beau mai multa apa, mai multa cola zero, mai putina bere. deloc vin. vinul  e pentru pizde deprimate.

am sa mi cos ghiozdanul, am sa aspir o data pe luna, am sa sortez rufele pe culori, ca in 2010. am sa am grija  de pielea mea mai mult.

o sa merg la un film la un moment dat, nu o sa mai beau curand ceai negru, nu o sa mananc dulce minim 3 luni. o sa fiu mai tacuta. am sa ma vindec de tourette. o sa scriu cu diacritice. o sa miros a eugenol. o sa urlu la copii, o sa urlu la adulti.

o sa fiu cel mai snob si arogant om, pe nemeritate. nu o sa ma mai calce lumea in picioare. o sa-mi iau un spray paralizant si o sa-l descarc in mufa primului tigan care ma ia cu 'papushe'.

o sa fiu foarte atenta cand ma duc la piata, era unul rupt din scenarii csi azi acolo, a justificat intrebarea de cat e ceasul cu faptul ca sunt frumoasa.

am sa mi scriu niste poezii cu tenta hip hop.

si o sa renunt la blog pentru ca pe nimeni nu intereseaza viata mea, pentru ca sfaturile mele sunt de cacat, pentru ca ideile mele o sug, pentru ca nu pot fi dulce si pufoasa, pentru ca am obosit sa urasc concurenta din cauza publicului idiot. hai, te mai fut o data, la revedere.

Ce inveti de la o relatie , fie si la distanta

Nu pot sa cred cum am futut-o din prima, cum am aruncat-o drogalailor peste gard, m-am dus dupa ea, am mototolit-o, m-am pisat pe ea, am uscat-o, am netezit-o si m-am sters cu ea la cur. N-am pic de sentiment, domne. pic de sentiment.

Mai cresti. mai inveti. mai speri, mai astepti. ai prins schema? sa ti o zic pe litere dupa litere, formand adevaruri pe care le-am evitat cat am putut, de frica de penibil, de implicare prea multa, de a nu mi se ingradi libertatea, de a nu sta cuminte sub papuc sau pe o polita de muzeu. tot ce s-a scris pare adevarat. urasc sa am revelatii din astea de care am fugit cat ma tineau picioarele, neuitandu-ma vreodata inapoi, de scarba si frica. frica sa nu aiba cumva dreptate toti prostii pe care aprioric i-am judecat ca ar fi prea molai, prea de turma, prea catifeleti pentru limba mea aspra.

nu voiam sa le dau dreptate ca ai face de la orice in sus, jos, stanga si dreapta. nu voiam sa le dau satisfactia ca au avut, vezi, doamne, ei, dreptatea suprema. nu. am sa-mi astern constatarile pe hartie, in continuare la modul intelectual, si daca dreptatea lor coincide cu draptatea mea, am sa caut alte si alte metode de a strabate drumul mult prea batucit, de a-mi face o cararuie in mocirla, mai degraba, in loc sa o iau spasita pe urmele lor de babalai.

cand iubesti... sau cand ai o nevroza... sau cand ai o obsesie... una din 3, ca's cam la fel... am invatat sa am rabdare. sa evoluez in luna sau jumatea aia de an pana il vad. sa fiu mai buna pentru el, noi, si pentru mine. am lasat egoismul la o parte. am inceput cu el, pentru ca el imi da energia pe care nu mi-am gasit-o in niciun moment pana mai ieri. e o chestie tare pozitiva. iar daca eu doar prin el imi gasesc arderea interna, numai sa indrazneasca vreunul sa comenteze in genul 'dar, vai, dea, cum, tu trebuie sa te schimbi pentru tine, restul e can can, nu poti sa te modelezi si remodelezi intruna pentru cineva sau ceva etern nemultumit de tine'. ba pot, fuckass, ba pot, si chiar imi place. ma scoate din zona de comfort, imi da sansa sa ma joc cu limitele mele, sa la intind supraelastic, sa descopar fascinata noi si noi probabilitati de pasiuni sau antipatii. unde's doi, puterea creste, jackfuck.

am invatat sa nu cer si sa nu fiu geloasa. am invatat ca timpul lui nu trebuie sa fie exclusiv al meu, ca nu are rost sa controlez nimic, ca orice ar face, se va intoarce cuminte la mine de 2, 3, 25 de ori mai dornic ca pana atunci. am invatat ca ochii care nu se vad, se inchid de placere la urmatoarea vizita, si se uita doar din neglijenta si paroxism, stupiditate feminina si orgoliu supermasculin.

am invatat ca tic tac tot inainte, ca cere si sigur ti se va da, ca ce-i al tau e sigur pus deoparte, si ca daca ai facut o promisiune, ar fi bine sa i-o respecti, si asa sarma pe care mergeti unul spre celalalt e subtire. eu tes si tot impletesc ancorari solide in maluri, in trecut si viitor, ca sa nu ma dezechilibrez la mijloc, sa nu cad in neant si gol dupa un efort atat de indelungat.

fii acolo pentru el sub orice forma, fii capriciul si secretul lui, fii colacul lui de salvare, insula tropicala, ploaia de mai, manusa de piele, televiziunea prin cablu, propriul lui gameshow, inventeaza si reinventeaza roata, fii tot ce si-a dorit sau inca nu stie ca vrea, ademeneste-l, provoaca-l, intelege-l, iarta-l.

si iubeste-l. prostul pulii.

Minunile netului

Cred ca fostu meu vrea sa se lanseze in muzica si sa faca o caruta de bani de care o sa beneficieze vreo tzatoasa cu cracii pana in tavan.

trebuia sa fiu mai atenta la lectiile pe care mi le dadea acum un mileniu, sa putem face macar un featuring in viitor.

http://www.youtube.com/watch?v=qXjrtW3s4LQ

englezul e de vina pentru versurile oribile.

hmmmm, desi sunt totusi complet afona si lipsita de orice talent muzical... pot sa-i scriu ceva mai profund. sau mai rimat. sau mai metaforic. la urma urmei, mai bun.

trial and terror. oh, the hilarity.

A fost odata - povesti de prostit adulti

A fost candva, intr-o lume nici prea poluata, nici foarte logica, un cuplu frumos. se cunoscusera, ca in basme, la o petrecere ce nu a tinut nici 3 zile, nici 3 nopti, dar care fu de pomina.

printul cel frumos, din pacate, traia part time cu o domnita de vita nobila, cand printesa cea frumoasa i-a furat privirea prin ochii ei luciosi si maioul transparent. o observase si la diverse procesiuni sociale, dar niciodata nu o vazuse atat de aproape, atat de neconstransa de normele vremii, atat de... dumnezeule, ce burta are! printesa asta isi pierde din stralucire. dar ce tzatze!!

domnisoara in cauza nu il remarcase pe print, era prea preocupata sa observe efectul in timp al degradarii strugurilor, agavelor, cireselor, visinelor, si starea dovleceilor pane. banchetul era excelent, menestrelii evocau trecutul recent si implinirea vartei barbatiei, de care ea isi amintea cu un oaresice regret. evita dansuri prea complicate, precum si risipa de mancare ce urma dupa miezul noptii, se aseza pe canapea langa el.

constata cu uimire incantata faptul ca mergeau la aceleasi scoli inalte si ca urau aceleasi chestii. s-au sarutat fugitiv dupa constatarile care te apropie si mai rapid pe calea dulce amaruie a alcoolului, el ramanand cu niste dorinte masculine neindeplinite, ea uitand pe loc cine era si ce facuse.

dupa un timp magic petrecut departe unul de celalalt, ea, ignorandu-i complet existenta, el  insistand cu niste ravase transmise prin porumbite calatoare, s-au revazut la o degustare de licori bahice in castelul dansei.

printul era stangaci, agresiv, emotionat si defensiv. domnita nu l-a luat in serios. nu era ca si cum i se pusese problema maritisului pana atunci, era inca tanara si zglobie. si-a reamintit cu stupoare ca nu este nici pe departe prima data cand se vad , singuri, si ca dispretul ei fata de anumite manifestari publice si personale e impartasit.

au fixat o intalnire in ziua urmatoare intr-un beci intim. au hotarat sa-si petreaca seara impreuna, gest care l-a facut pe el sa si simta sufletul inaltat pe niste culmi nebanuite, neimpartasit de ea pana 3 saptamani mai tarziu.

inca rezonau, dragostea crestea intr-o zi cat alta intr-o luna, dar domnita cea veninoasa simtea ca nu i se ofera suficienta atentie. ca nu castiga printul suficiente turnee pentru ea, ca nu merg la suficiente baluri simandicoase, ca printisorul doar vorbeste despre amor, nu il si face. asa ca s-a indepartat cu sufletelul acela meschin de el, zburand pe culmi de asemenea nebanuite.

printul se zbatu mizerabil o perioada, dupa care isi lua lancea si o bata, si dupa ce batu bum bum bum la portile inimii ei, si dupa ce ii aplica o corectie sentimental-dureroasa, isi primi inapoi domnita.

ea inca nu renunta la vechile obiceiuri zglobii, desi incepe sa se intrebe... sunt atatea printese pe lumea asta. unele mai inalte, altele mai nemancate. unele mai frumos machiate, altele doar proaspete ca si chip. merita sa faca ceva, orice, pentru a-si tine printul langa ea, si daca da, cum s-ar putea asta fara sa faca mai mult de 20% efort?

cum poate sa lupte ea cu atata noutate, cu atatea corsete negre si muselina rosie, cu atatia pantofi lacuiti cu catarame aproape de prost gust? cu zambetele alea pe care orice pictor si-ar dori sa le imortalizeze pe panza, cu aerul ala inocent si naivitatea aia prosteasca ce le confera riduri orizontale de la cat de mult se mira cand primesc cate o pula in farama de atentie?

domnita din povestea mea nu are timp de jocuri erotice medievale. dar, de asemenea, a invatat ca mereu, pentru a castiga un print, o alta domnita trebuie sa piarda o batalie silentioasa si cu mult mai dura decat orice razboi fizic. una singura va fi stapana pe 2 castele. si ca nu forta de a-i reteza celelilalte un san din corset face diferenta. ci capactatea de a dansa in doua incaperi deodata.

oare... tenacitatea va triumfa in fata indolentei?
oare... cat de beata pot sa fiu sa scriu o poveste atat de futut metaforica?