Minunile netului

Cred ca fostu meu vrea sa se lanseze in muzica si sa faca o caruta de bani de care o sa beneficieze vreo tzatoasa cu cracii pana in tavan.

trebuia sa fiu mai atenta la lectiile pe care mi le dadea acum un mileniu, sa putem face macar un featuring in viitor.

http://www.youtube.com/watch?v=qXjrtW3s4LQ

englezul e de vina pentru versurile oribile.

hmmmm, desi sunt totusi complet afona si lipsita de orice talent muzical... pot sa-i scriu ceva mai profund. sau mai rimat. sau mai metaforic. la urma urmei, mai bun.

trial and terror. oh, the hilarity.

Make noise! Backstage boys!

Bai, oricat de nasoala as fi, ma bucur sincer pentru colegii mei cu aparitii pe scena. Iuli are trupa the r.o.c.k., stefan ii are pe backstage boys.

Am fost aseara in carada, dupa o lunga perioada in care am incercat sa evit cafeneaua cu nume pretentios. 9 lei berea. stiam ca atat va fi. dar mi-am promis.

Nemaiparticipand pana atunci la spectacole de improvizatie, mi-a fost frica. Daca nu le iese? daca nu coopereaza publicul? daca doamne fereste ii apuca tracul? daca nu le inteleg eu glumele?

m-am speriat degeaba, desi stiu ca au o experienta suficient de lunga in asta. Partea frumoasa la improvizat e ca pe o regula simpla poti sa construiesti atatea scenarii cate vrea publicul. doar sa te-ncadrezi in timp.

Aseara, eu le-am dat titlul povestii de inceput. Eram atat de entuziasmata. Stii ce au facut din "perechea pierduta de chiloti'? o poveste de dragoste! cu domnul Chiloti personaj principal.

Cu alte cuvinte, am murit de ras. Ce mai, baietii se pricep. Sunt simpatici, si , bonus pentru liceene, arata bine. Just pick your favourite. I have.

Uratenia ca atu

Ma uit acu la un clip si sunt framantata de sentimente contradictorii.

cand nu-mi place ceva si mi-e scarba de lucrul ala, devin automat hipnotizata de el. nu suport pestii si pace, mi se par de 10 ori mai mari , cu de 1000 de ori mai multi dinti si mult mai vii decat sunt expusi prin magazine. cu toate astea, ma uit la ei cam 10 minute in carfur, admirandu-i cu greata pe toate partile, trecandu-ma fiori pe coloana de frica.

asa e si cu unghiile din acrilat. ma uit cu ochi mari la ele, incercand sa ghicesc cam de cand respectiva nu a toaletat zona de sub plastic, cam de cat timp is puse, cum s-o fi stergand la fund, cum ar putea scoate un ochi cu ghearele alea, etc.

tipul din clip este un urat clasa 1. are niste unghii de la picioare scarboase. dar mie oricum mi se par scarboase labele picioarelor. e plin de par nematurat pe corp, genul de par de care il tragi, in special din jurul sfarcurilor; asta, in timp ce e legat de maini si picioare de pat, cu o gag-ball in gura sa nu urle, cu o erectie monstruoasa si legat la ochi. e o durere placuta si vinovata. e 'genul ala' de urat, un specimen fascinant , care nu stii de ce dracu te atrage, dar pe care l-ai chinui erotic ca ultima succubus de care scria xandros acum mult prea mult timp.

si mai e desigur figura aia pletoasa, semi-jegoasa, studiata ca grad de mizerie, pe care ai face orice doar ca sa vezi grimase de orgasm.

pariu ca o are mare. si e nascut de ziua mea.

camil. un oarecare

e dificil sa fac recenzii pieselor de teatru. dar camil a fost senzational. exceptand inceputul, cand niste dobitoci radeau ca niste capre, fara niciun motiv. dar stefan a reusit sa stranga dracii pe care mi i-am facut chiar si eu si sa ii reverse la momentul oportun.

piesa e scrisa de un tip de varsta mea. e savuroasa. una din replici, are 42 de ani si un cioc sexy m-a facut sa am o explozie de ras silentios, din respect.

camil povesteste despre vietile lui diferite cu cei 2 tati, mama, tipa pe care a sedus si abandonat-o, despre tipa mult prea frumoasa din viata lui. camil a facut o singura data dragoste, desi a futut 20 de gagici. aproape ca mi-e mila, ca nici eu n am facu-o de prea multe ori.

camil mi-a dat, la final, viata lui intr-o cutie: 5 perechi de ochelari, 5 personalitati diferite.

cred ca ma placea prin liceu...

bravo, stefan!