SugarCoated

desi m am copt, sau, perpelit la foc mic, suficient insa cat sa mai realizez una alta, nu pot sa nu constat diferente colosale intre magia unei amagiri si stropii mocirlosi ai implinirii.

desi eram mai mica, la fel de batzoasa, la fel de calculata, simplul gand al unei finalitati imi dadea de 14932 ori mai multa forta sa lupt. pe cand, ieri, azi, deschizand mecanismul, vazandu i sub lupa rotitele, si dandu mi seama de faptul ca nu se poate, dracu, repara nimic, am cazut in capcana pe care mi o doresc cu toata puterea sa o evit cat de mult se poate.

capcana asta fiind abandonul. cand o lupta ti se pare deja pierduta, cand harta lumii se reimparte sub ochii tai si ti se fura insulita cu insulita, si lac dupa lac, cand nu ai la ce aliati sa apelezi, strangi randurile in tine si ti creezi propria fortareata. si stii cum arata asta, amoros vorbind?

ca dracu. ca mine.

arata neingrijit si stramb, gri, dezolant, cu ziduri macinate de ploi si gheata, si cu pamant sterp inauntru. asta, ca o consecinta a ghiulelei de foc aruncate intentionat in curte. care parjoleste tot.

tinta atinsa.

o saptamana au durat atunci nervii si zbuciumul, acceptarea unei tradari inchipuite si remodelarea structurii perfecte de rezistenta. plus o mana de var, ca asa i frumos, la oras.

nu vreau sa anticipez gresit, dar cam in 2 saptamani o sa ma etalez splendid pe plaja, cu cartea in mana. pentru ca a durat ceva mai mult coliziunea, pentru ca de data asta l am crezut mai mult decat atunci.

sa mi fie, iar, invatatura de minte, sa nu fiu proasta satului.

ca rolul e ocupat deja.

Dont's

don t leave me numb, don t leave me breathless, don t talk to me just when you re restless don t talk to me to say goodbye don t talk to me unless you try.

don t leave the door locked up so tight don t steer away from me at night don t close your world in such despair, no man alive can see you well.

i am not here to open wounds nor am i here to wake up ghouls i just want you to feel so heavy as i do, cause i am ready.

don t just fake words, smiles and tears, don t put the blame while drinking beers don t pull away, im not that far come closer, baby, show me who you are.

don t make me clench my sheets in tears dont make me question sentences just be delicate, i know you are
don t hide from me, im not that far.

and i ll show you it'll all end well we cant be going through another hell but if we will, and i bet we must there's two of us. love doesn t rust.

Alternative -1-

dimineata de iunie. imi sterg caldura dintre sani cu o mana, cu cealalta bajbai pe langa pat dupa sticla de suc. am arsita, cum s-ar zice. gasesc pet-ul rasuflat, negru cu rosu, si inghit pofticios gura calda, apoi gura fierbinte. stiu exact, in schimb, ce ma asteapta in frigider. greata de aseara pluteste amical in aer. stomacul iti e cel mai bun prieten, pana decide sa te tradeze pentru un strop de entuziasm 40% in plus. afurisita asociere. 

o grimasa satisfacuta imi scapa cand deschid usa rabatabila. o sticla de vodka de doua zile ma intampina la fel de rece ca emotiile mele de aseara. sincera, rigida, imbatatoare. o ispita, o tentatie, o dorinta. cine a spus ca obiectele nu te pot iubi? cine spune ca nu poti plange pentru cativa stropi, pentru cateva cioburi?

ma intreb pentru a suta oara intr-o saptamana 'de ce?'. zambesc imediat inapoi la mine, critica fata de propria-mi melodrama lipsita de note, cu creierul incepand sa mi vajaie familiar. asa facem toate care vrem sa uitam. stim ca o sa ne treaca imediat, si ca o sa prindem putere, desi genunchii ni se moaie gura cu gura, cub cu cub de gheta. am dat totul. din punctul nostru de vedere, desigur. dar cand vom renunta la egoism si vom privi si privelistea de dupa gard? de ce ar trebui sa ne zbatem atat, cand raspunsul e atat de simplu, limpede si inodor? de ce ni se pare ca noi dam totul, neprimind nimic, si de ce ne enerveaza pana la paroxism cele despre care credem ca nu dau nimic, primind restul?

trantita pe podeaua holului, intre perechi sexy de tocuri, martori silentiosi ai servetelelor murdare din centru, sorb linistita. gatul imi arde. pun paie pe foc din petul negru. asa cum a pus si el ganduri, timp, entuziasm, si prize unice de sinceritate nocturna in mine. nu prea poti minti la 3 dimineata. de ce nu l as fi crezut? nu ar fi avut nici un motiv. sexual, ma avusese deja. il imbratisasem de mii de ori in gand si de zeci in realitate, gadilandu i ceafa, abdomenul, bratele si buzele cu ale mele. ah, si orgoliul. e cea mai erogena zona masculina, dupa cum stii. si mi se raspunsese. il simteam atunci al meu, in ciuda mesajelor, apelurilor si implorarilor unor fete mai inalte, slabe, machiate si tinere. cine spune ca un barbat alege superficial greseste, pentru ca nu ia in calcul desfasurarea actiunii. stii tu, mizeria aia, care, in roman, se intinde pe 80% din pagini. 

ma plictisesc de incolor si adaug un strop de caramel artificial in pahar. e rece, dar nu prea, imi intra direct in inima. ma relaxeaza si, in ciuda aparentelor, ma face sa rationez. da, ochii haladuiesc, gandurile, la fel, poftele, desigur, dar, la 3 dimineata, tot la mine ajunge. nu sunt un monument de cumintenie, doar ca el imi suplineste nevoile. si am inteles de mult mecanismul actiunii. vezi sa-l intelegi si tu, apropo. pot sa i sar in brate la fel de entuziast, aruncand nonsalant tricoul patat de un ruj de duzina, parfumat vulgar, si sa-l arunc in pat, cu ajutorul lui ( e un pic cam inalt pentru mine), dandu-i de inteles ca mi-a fost dor. si o simte. 

sunt unele care se dau ieftin, dar nimic nu e mai scump decat devotamentul. 

se vand din disperare, singuratate, stima de sine prea mare/mica, pentru ca au impresia ca pot avea tot ce vor, doar pentru ca pana atunci nu a avut nimeni ori interesul, ori curajul, sa le puna la punct. sa nu credeti ca ele nu si stiu valoarea, oho. incearca doar sa exploateze ceea ce li s a indicat, cu atat mai feroce cu cat sunt refuzate mai elegant. scot din chiloti toate armele seductiei auto distructive, hartuind insistent, de fapt, plictisind. unii cedeaza, pentru ca e flatant ce li se intampla. altii, pentru ca au baut. unii pentru ca acasa nu au un mediu propice, iar altii, pur si simplu pentru exercitiu. sunt unii care se duc de nervi, altii, de dragul unor amintiri inecate in iarba sau alcool, sau a unei oarecare tinereti. 

nu femeile care asteapta acasa pierd. nici poveste. or fi barbatii coruptibili, influentabili, vrajiti de o pereche de craci sau mai stiu eu ce, dar, la urma urmei, conteaza linia de final. pe noi, ale lor, se bazeaza la sfarsitul zilei, saptamanii, sau lunii, pe noi sunt sceptici de a ne lasa. asta, desigur, daca nu suntem niste tzaranci bosumflate. situatie in care amanta merita toata aplauzele. pentru ca ia asupra ei povara...da, da,... povara de a da atentie si afectiune unui om pe care l tinem langa noi doar pentru decor. 

in fine. sa nu divaghez. 

ma uit la sticla. clipeste sexy a tentatie, acum, amara, in mana mea. as face-o zob de podea, din impus, doar ca realizez ca m as intepa in drumul spre matura. aproape ca mi da o lacrima patetica, de mila de sine. sunt totusi 500 de ml in ea. adica, eu, ca proasta, il astept acasa, si el vine de la cocote, carora cine stie ce le sopteste confidential? probabil cuvinte pe care eu le aud de 2 ori pe luna, pentru ca atunci nu are deadline uri? tradarea emotionala, pentru femei, e de o mie de ori mai cumplita decat cea sexuala. sa stii ca ii impartaseste unei straine, din punctul tau de vedere, frustrarile si neajunsurile lui, te supara.

dar am vesti bune. termina-ti dracu vodka aia si gandeste. ar trebui sa te bucuri, pentru ca o impovareaza pe ea cu griji. e inevitabil, de fapt. ei ii vor creste 3 peri albi discreti si 4 riduri fine, ea va trebui, in loc sa geama extaziata peste el -amantele fac toata treaba, de aia sunt amante, ca sa demonstreze ca-, sa l mangaie pe spate, sa l ia in brate. sa se masturbeze in liniste lacrimanda sub paturi. 

nu e vina ta decat daca nu te straduiesti. daca o faci, vei fi infinit mai impacata cu tine, si mai linistita cand se intoarce. daca el e egoist, ai voie si tu. daca nu mergi sa ti cauti de lucru printre cearceafuri straine, si te sfatuiesc sa n o faci, -e sub demnitatea ta, uneori, e plin de sex shop uri, iar flirtul il poti gasi peste tot, (hai, hai, ca stiu cum gandesc femeile) -, du te sa ti iei o rochie sexy. efect wow garantat. 

te intreb, femeie, daca esti frumoasa, desteapta si intelegatoare, pentru ce te mai zbati? tu deja ii arati in fiecare noapte ca are de ce sa se intoarca acasa. tu esti motivul lui. obisnuinta i se poate crea si cu ea, si el te alege pe tine. 

ma intreb pe mine, de ce, vreodata, am cazut in capcana sentimentalismelor de 2 lei, aruncandu ma, practic, singura de la etaj, doar pentru ca peste tot in jur mi se spune, covarsitor, ca e gresit sa stai. sa speri. sa astepti. asteapta.

s-a terminat vodka. am un roze pe usa. desi pare, nu traiesc nici prin pastile, nici prin alcool, nici prin amagiri. uneori, gandesc la fel de limpede ca prietena mea rusoaica. sunt frumoasa. stiu ca sunt. si pe afara, si pe dinauntru. si el stie asta. 

si ca sa inchei, da, e nevoie de exercitiu sa nu te abandonezi pe sine ca femeie, cand vezi ca ti o iau altele inainte. chipurile.

desi, niciodata, vreo medalie, nu a fost cucerita prin forfeit. 

originalul, bleah

?

scena 1. draperii trase. birou gol, rezistent, negru. ca si parul ei. ca si gandurile lui. ca si tot in jur. respiratii sacadate topite in sex imaginar, anticipatie si batai accelerate de inima. un bust perfect gol, si o pizda perfect goala pe sub o rochie neagra. taie. repetitia s-a incheiat.

scena 2. o mana sigura o trage de par si perechea de ochi de vizavi se incordeaza intr o durere extatica. un sunet discret se aude dintre buze superioare umede, ale lui, un tipat ceva mai clar, dintre ale ei, cand i se striveste sanul. o musca pedepsindu i toate cuvintele gresite de mai devreme, si vrea sa o bata, pentru moment, impingandu se repetitiv in ea. taie. ne pregatim. 

scena 3. dupa cateva tentative esuate, mainile ei reusesc sa descheie si cureaua, si nasturii, zdrobind poate din greseala inceputul de erectie, din prea mult avant. avea o pizda flamanda, si se astepta la un festin pe cinste. isi desfacu picioarele si il trase aproapeinspre ea. un toc rebel i se agata de spate. taie. actiune

scena 4. ea se arcuia ca un resort pe birou, neputand sa si inchipuie de unde i venea laxitatea si lejeritatea cu care se contorsiona sub greutatea lui. el cauta cu mainile si gat, si buze, si sani, cu ochii inchisi de placere, sau deschisi, incruntati, cand atingea un punct dublu sensibil. coapsele il strangeau, pielea ii ardea. in jur era cald, si mai cald in ea. taie.

scena 5. o auzea cerand infundat violenta, si asta nu putea decat sa l enerveze si mai tare. ii facuse deja cateva vanatai, de ciuda erotica, pe corp. isi simtea ceafa arzand sub degetele ei. o auzea gemand infundat, si o opri de ceteva ori cu propria gura. taie.

scena 6. tremur. apa scursa. ochi inchisi.

si un pic de liniste.

pana la urmatoarea intalnire.

taie. 

"Fostul meu e un bou"

boy, if i had a nickel...

am ajuns, ca si generatie, la varsta la care majoritatea cunoscutilor au tras concluzia ca isi permit sa se suporte long time, si, in plus, urletele vreunui mini. da, eterna problema de vreo 3 primaveri incoace, cum ca lumea se marita si ramane bortoasa.

nimic anormal, poti ramane impasibil, te poti bucura sincer, sau poti dispretui cu jumatate din fiinta ta actiunile. depinde de om. si, desigur, cand vreun fost care ti a mancat gandurile ani de zile prin impertinente si nesimtiri post despartire se afla in peisaj, sentimentele sunt mult pe minus. ok, jumatate pe minus.

te intrebi, evident, ce a fost in neregula cu TINE. si de ce o tipa de 25 de ori mai urata, fada, atat de ingenua in prostia ei, atat de plina de sperante in viitorul lor, il are ca si semnat, iar tu stai si te intrebi cand vei mai avea parte de o discutie cu adevarat inteligenta cu vreunul.de preferinta frumos. nu, fostule, discutiile cu tine nu erau atat de inteligente, doar ma straduiam eu foarte tare. faptul ca aveai un vocabular cvasi dezvolatat si niste idei mai sprintare nu inseamna ca meritul ca m am plictisit un pic mai greu de clisee iti apartine. dobitocule.

te intrebi de ce nu poti fi atat de batuta in cap, de smechera, sa ti vinzi viitorul pe contravaloarea unei folii de contraceptive sau al unui bax de prezervative, de ce nu pretextezi ca zilnic, lunar, nu ai ovulatie ori ciclu, desi mananci cat 10 lupi si urli la luna ca o haita. ala nu spm, clar. garantez eu. proasto.

te intrebi de unde izbucneste in el atata verva de posteaza cand face dush cu iuby, unde iese cu iubi, cum o maseaza pe iubi si ce ii gateste lu iubi, lua-i-ar dracu de iubi, ca cand erai cu mine ma futeai la cap ca afla prietenii lu tactu, in primul rand, si abia apoi, ai lui, ca ai tu semi nevasta acasa, si se iau de tine ca de ultimul labar, ca ai atash. desi ei nu mai vazusera pasarica de atatea ori intr o saptamana de cand fusesera in vama prima data pe primul lor salariu si se simteau omnipotenti. boii.

te intrebi de ce nu ai avut capacitatea de a te comporta ca o ultima flegma de pe strada de femeie, cu arogante, tinandu l pe jar, bocindu i periodic si sunandu l exasperant, acuzandu l de un nimic mai nimic decat urmatorul,  monitorizandu i miscarile si creand astfel toate premisele dezvoltarii unui sindrom stokholm. psihopato.

te intrebi de ce suporta, si chiar se bucura, de ce se lauda, si se mandreste, de ce abia asteapta si investeste. prostul.

raspunsul e ca in house, occam's razor. esti PREA buna pentru ei. sa ii lasam sa isi compromita viitorul langa niste femei uratele, prostute, supuse si rabdatoare, genul care vor fi inselate incepand cu luna a 7a, daca nu mai devreme. draga mea.

esti prea frumoasa, prea citita, prea buna la suflet pentru mizeriile unui gunoi.

si, indiferent cat de tare l ai iubit, si l ai iubit, altfel nu stateai cu gandul la el a la long, tot gunoi e, pentru ca nu a stiut sa ti aprecieze puzeria de calitati, de prefera sa si arate boasele intr0un parteneriat doar declarativ, mandrindu-se, in adancuri, de faptul ca tine fraiele.

pana se caca ala micu pe el.

Minciunile iubirii

De foarte multa vreme imi circula pe fb si pinterest o groaza de citate si one liners despre cum dragostea ar trebui sa fie lejera, relaxata, laxa, alte si alte adjective, care, din punctul meu de vedere, exprima o delasare morbida, scuzata fiind de patetism romantic si argumente din cele mai demontabile.

Nu, nu vrem banalul si ordinarul, nu vrem comoditate, ci vrem lupta. foc. torte. pasiune.

vreau ca iubitul meu sa ma vada frumoasa si integra cat mai mult din timp, sa ma vada aranjata, performanta, sa vada masa pusa, si totusi eu sa miros a vanilie dupa 10 ore de munca, sport, invatat si treburi casnice. pentru ca EL ma face sa ma simt extraordinar de puternica. si vreau sa i arat prin actiunile mele asta. LUI. lumii.

de ce sa ne banalizam in tricouri lejere cat e EL de fata si de ce ne enervam pe EL din nimicuri, daca vine acasa cu o cola normala in loc de zero?

putem sa IL asteptam, vintage, daca preferi termenul, adica dichisite si proaspete in vreo rochita semi-indecenta, mimand odihna, pentru ca stim ca puterea ta se transmite in EL. si daca tu esti bine, EL e bine, si cercul vicios pozitiv va prolifera.

nu pot sa inteleg inca de ce ai fi nervoasa, ciufuta, deranjata, orice in afara de fericita, ca iti vine barbatul acasa. o atitudine pozitiva, in primul rand, dezamorseaza 90% din conflicte.

si cand ai si back-up ul, prin realizarile minuscule, din punctul lumii de vedere, de peste zi, si printr o lenjerie care II clateste ochii macar 5 minute, pana adoarme bustean, nu vad de ce te ai ascunde in spatele unor iegari (yoga pants) si a unui par nespalat.

io cred ca dragostea tre'sa te faca sa te autodepasesti. sa scoata ce i mai bun din tine.

si lenea, ingalarea, nepasarea, scuzele superflue, justificarile de duzina, nu si au locul.

altfel e doar egoism.

Barbatii nu vor copii

hai, nu te mai preface indignat cand ma citesti cu gagica ta, si nu mai dismula in public cand vreo vara de gradul x isi prezinta bijuteria dintre picioare.

adevarul e ca barbatii nu vor copii. contravine a tot ce stim noi despre ei, in fond.

copiii sunt o pacoste. vorbesc despre asta, pentru ca am citi foarte multa teorie pe aceasta tema. vomita, plang, urla, ii doare, cer 20 ml de lapte matern la 3 ore, ceea ce inseamna nu doar ca te trezesti chiaun de somn  in creier de noapte sa sterilizezi vreun biberon, ci si ca si femeia trebiue sa fie supta asiduu timp de vreo ora de vreo 8 ori pe zi. pentru 20 de mililitri. asta inseamna 2 seringi.

copiii sunt renuntarea la un stil de viata cu care te ai obisnuit. chit ca voiai sa sa ti o arzi prin cluburi sau sa iesi la ceai, sa citesti sau sa te imbeti acasa, rahatul asta nu ti mai permite. au nevoie. au cereri. au pretentii. nu poti sa ti desfasori munca ca la carte, sau sa te plimbi cand iti tuna, nu poti sa ti iei o fusta mini, pentru ca, vezi doamne, de ce nu i ai luat aluia nush ce body de matase incrustat cu fibre de carbon.

trebuie sa platesti dadaca, gradinita, ca doar n o fi cel mai prost din curtea scolii, si iti faci perpetuu preobleme daca pleci in vacanta in ibiza, cuprinsa pe jumatate de remuscari ca nu ai investit in nush ce rahat de colorat, ca soacra o sa i dea sa manance sarmale grase si sa bea suc acid si o sa l infofoleasca ca pe vremuri, cum stie ea ca se vindeca un prunc de gripa.

apoi vine scoala. 100 de culegeri de matematica, 20 de compendii de romana si 3 de fizica, si tot n ai siguranta ca stie la perfectie gramatica, pentru ca anturajul considera selfie drept ora de baza de la scoala.

barbatii nu vor copii. si e normal. ei sunt rationali. se identifica cu ce am scris mai sus. copii ridica problema pentru ca societatea ii pune pe primul loc, desi, statistic, abia dupa 25 de ani se vor trezi la realitate, vor deveni obiectivi si productivi.

nimanui nu i place sa urle si sa verse cineva in casa lui. nimanui nu i place sa se lase pe sine pe planul 2, avand o obligatie mai presus de orice. nimanui dupa 25 de ani nu i place sa fie scos din tabieturi, tarat in parc, unde sa i se lipeasca vata de zahar pe degete si sa raspunde la aceleasi intrebari redundante de 14 ori pe zi. nu te martiriza si nu te considera exceptie, ca vin eu personal sa ti desenez pe pereti cu carioca. si sa te urlu la cap.

si atunci..daca mie, ca femeie, nu mi surade ideea, de ce am crede ca partenerilor nostri, profund masculini, pentru ca de aia i am ales, le surade?

raspunsul pentru mine e simplu. pentru ca le e bine. implicatia lor e minima. stiu ca au o femeie suficient de docila care sa se ocupe cu scutecele si leganatul. aportul lor e aproape inexistent, pentru ca nu ei vor suferi de vergeturi, si pentru ca nu lor li se va imputa educatia. cei 7 ani de acasa. pentru ca se stie ca barbatii sunt plecati de capul familiei la job.

PENTRU  CA FEMEIA II CONDUCE. PENTRU CA NU AU BOASE. pentru ca nu au curajul, in cadrul actualei societati, se recunoasca ca nu vor aceasta problema, aceasta corvoada, aceasta responsabilitate, si aceasta bataie de cap.

decat daca e un dorel banal, previzibil, care o va insela in 2 ani, cand va fi grasa. nesansa maternitatii. aia e, baieti. voi v ati dorit.

cica.

drunk text poems 3

la gat iti atarna povara trecuta

nu vrei sa scapi de ea cu vreun chip

caci nu poti sa mergi inainte inca

astepti  ultimul fir de nisip.

plaja se scurge incet intre ere

nu-n taina, chiar vazul meu

si urlet surd intre ele piere. 

sa ma auzi e cam greu

in jur pe moment, amorteala

scutur din greu clepsidra ta

dar la gat ai o piatra de moara

in loc doar de inima mea

Jurnalul lui Adam - VDVV

Am primit invitatia cu inima indoita. Nu o mai vazusem de ani de zile, desi imi aminteam perfect vocea ei tandra cand imi spune ' stai, mai, stai!'. uneori, incerca sa ma tempereze, fara sa isi iasa din pepeni si cu nici un alt gest, in afara de o incruntare fina din sprancene. 

Se casatoreste. stiu ca am spus ca e mai bun ca mine, dar, pus in fata faptului aproape implinit, nu pot sa nu ma intreb cat la suta de dobitoc am fost, ce as fi putut sa fac altfel, si de cate ori am dezamagit o, in liniste.

Era foarte frumoasa, intr o rochie subtire, si un voal pana in pamant, adiind in briza. m am dus la bar. nu puteam sa  privesc scena treaz, nici macar din politete, drept pentru care am dat pe gat toata ziua, pana sa mi chem taxiul. 

mainile imi sunt reci. o privesc in timp ce se aseaza in fata lui, zambitoare, relaxata, ca de atatea ori dupa un examen luat cu 10. eu luam mereu 8. 

ma intorc inspre bar. rumoare. suspine. susoteli. o mana peste a mea. doua lacrimi pe sub voalul dantelat. atat mi a trebuit. 

am luat o in brate si am incercat sa nu ma clatin cat fugeam din peisajul dezolant pentru amandoi. 

- ce ai patit? ti-e bine?

- da, aici cu tine. 

un lung discurs depre prostie, neimplinire, regrete, nefericire. nu a trecut niciodata, cu adevarat, peste noi. o suta de barbati si o suta de luni mai tarziu, si tot nu era capabila sa ne uite. ca o proasta, idealiza mereu trecutul. il ura cand ii planuia excursiile, si il ura cand pleca din oras prea devreme. il dispretuia cand se intorcea pe o dunga si o lasa cu ochii in tavan, si era o idioata pentru ca a crezut ca va reusi sa se obisnuiasca, ca asa se intampla mereu, ca e ceva normal. ii era indiferent, aproape, cand o saruta in public, si nu si putea explica in ce stare de paralizie emotionala a fost atata vreme, facand sex mecanic, rece, performant, cu un barbat care nu o facea sa tresara nici cand ii dadea bijuterii, nici cand o prezenta in fata unui intreg stadion. 

ma voia pe mine, si eu ardeam dupa ea. am mers acasa, si am inceput sa fac bagajul. ne trebuia o saptamana pe o plaja sau pe un munte. desi, mai bine pe o plaja. mereu i-a placut nisipul si adora scoicile roz. 

m am dus in baie sa adun nimicuri. jur ca nu a durat mai mult de 5 minute. 

pe pat, o rochie alba si un voal. dulapul larg deschis. un singur boboc de trandafir, roz pal, din buchetul ei, si un biletel grabit. 

' ma duc in norvegia. mereu mi am dorit sa ajung chirurg intr-o tara rece. stii, e ciudat, ca si pe tine te am mintit atata vreme. dar jur ca nu am stiut pana azi, atat de aproape de... dar intre plaja si zapada, aleg mereu zapada. imi pare rau. nu pot inca sa ma intorc la tine. te am pastrat ca pe cea mai valoroasa amintire, dar simt, stiu, ca va trebui sa mai treaca inca niste luni peste noi ca sa ne construim imperiul. nu ti spun adio, si nu am sa te bantui. va veni si momentul nostru. cu dragoste, ' 

eu cred ca a planuit totul. doar ca sa ma mai vada o data, sa mai incerce sa ma iubeasca o data de la inceput. cam scump scenariul.

va fi si mai scump terapeutul pe care l voi plati sa mi carpeasca ranile din inima. 

bine macar ca nu mi am anulat pacientii. 

Jurnalul lui Adam - Mort

N-a fost o vara tocmai urata. simt cum prind patratelele contur, cum am pus 3 nuante in plus de la mare, am bifat cateva elemente feminine pe lista-mi minutioasa...

Sunt atat de egosit si rautacios, incat am o lista. cu prenume, varsta, si unde la dau note la supt (sau țâțe, daca nu sug. dar fetele bune sug...) si la futut. a avut o coloana, acum e tripla. depinde si de lungimea coloanei totusi...

trec printr-o stare foarte confuza a existentei mele. sunt malitios, dur, mistocar, musit, rau, rece. adica, cam cum sunt tot timpul, doar ca ridic tonul de mai multe ori. am fost facut arogant de vreo 3 ori intr-o saptamana de catre niste functionare de la ghiseu. daca nu as fi ajuns unde sunt, daca nu as fi avut o meserie superba, un apartament minunat, si daca nu as fi avut la mana cat salariul lor pe o luna, da, poate n as fi fost arogant. dar sunt uber-calificat, uber-profesional, uber atragator, si stiu ca si-ar dori sa ma mangaie pe buci. si sa le gadil intre picioare.

mi-am pastrat fata  absenta, cu un ranjet, intr-adevar, ironic, in coltul gurii. ii spun "sarmantul", penru ca exact asta-mi aduce.

n-avea sens sa mi atraga atentia o femeie bondoaca intre doua varste. sa ma certe, si, mai ales, sa mi ceara socoteala ca "cum, la varsta mea?". i-am lasat o carte de vizita pe tejghea, just in case.

a doua zi cu cine ma trezesc in usa, fix cu doamna in cauza. repar eu ce era de reparat, si, fiindca tot nu aveam nimic de facut, i-am propus sa o scot la masa. imi achitase deja, deci, practic, ma scotea ea pe mine. sunt un animal.

atmosfera se detensionase, si vorbeste. evident ca era o poveste tipica de mariaj prea devreme, copil prea devreme, bani niciodata suficienti, si un sot acru. evident ca as fi luat-o la mine si as fi facut din ea un proiect. o trimiteam la colegii mei sa o asipre, remodeleze, daca isi dorea, ii schimbam garderoba, ii aranjam zambetul, si o faceam sa traiasca a doua tinerete cu mine. dar e absurd sa crezi ca lasa totul pentru un miraj. doar n-o cheama adam... ar fi putut s-o cheme caty...

dar era doamna ecaterina r., care, daca ar fi divortat, devenea doar ecaterina m.

i-am propus asta, n am rezistat. s-a holbat hipnotizata la mine. i-am spus ca atunci cand se face sexy, o sa vreau sa i-o trag. privea in continuare prin mine. i-am spus ca poate sa plece oricand.

si exact asta a facut.

mai pe seara, un telefon...

- adam?
- mda.
- caty sunt...

Jurnalul lui Adam - Felicia

[...] m-am trezit transpirat dupa o imagine feerica, si, in marea majoritate a timpului, vomitiva pentru mine. este intr-adevar, dragut sa simt fluturasi in stomac si sa framant o femeie cu adevarat inteligenta si frumoasa.

dar pana-mi cresc coaiele sa o caut pe nadia, scenarizandu-mi intre timp scuze spasite sau invitatii direct indraznete, e ora 12 jumate si e vineri. bouncerul din Fru' ma cunoaste, sunt prieten cu fiul patronului. un lache paduchios, fara slujba si fara venit, altfel foarte sarmant si inteligent. o lepra lenesa, de care ma leaga aceleasi viziuni despre sex, santaj, afaceri si manipulare. doar ca eu muncesc. sa zac de 4 ori pe saptamana in propria mea voma, mai mereu usurat de cativa blaga, cand as putea sa musc dintr-un sandvis crocant si unsuros intr-o companie straina la french tavern, e departe de a reprezenta un stil dezirabil de viata pentru mine. 

nu spun ca nu-l inteleg, florin e un baiat de bani gata, care a avut grija sa-si destepte creierul la timp, pastrand avantajele, dezvoltandu-se ca parazit. 

0728... e acolo deja, ma asteapta cu vin rosu, cum imi place. dupa sentimentele nobile, si aparent reale de mai devreme, care ma fac sa mi fie greata o fractiune de secunda de vulnerabilitatea mea potentiala, simt nevoia sa beau o podgorie, sa uit. mi-e scarba de lasitatea mea mai mult decat de dragoste. 

ma indrept spre bar si desfac jack-ul, trag un gat adanc si mi aranjez butonii. fara limita in seara asta, nici la pahare, nici la numar de craci, tarif de taxi, dansuri in poala sau numar de erectii. vreau sa mi uit standardele, clipele de profunzime lipsite de succes, si tristetile. e al dracu de greu sa n-ai succes, decat profesional. 

florin se mozolea ca in liceu cand cu o sirena bruneta, cand cu o gazela blonda, cu paharul prea subtire in mana. dau noroc cu el si ii face semn unei peumbre sa vina langa mine. parca era retusata in potosop. zambet alb. rochie mult mai decenta decat in jur. un tatuaj cu porumbel pe glezna. un nume care aduce bucurie. 

dansam lipiti unul de altul. o sarutam gustand absinth si tigari mentolate. as fi luat-o acasa. am dat in schimb inca un jack pe gat, m am asezat apatic pe canapea, cu ea in brate, povestindu-i despre istoria alcoolului. ma asculta politicoasa, probabil usurata ca nu se va trezi intr un pat strain dupa pranz. 

am pupat felicia pe buze inca o data, stergandu-ma cu maneca de ultimele urme de ruj si stropi de vin. 

ma stranse de mana tare, in timp ce ma ridicam, si ma urma la taxi. acasa, imi deschise camasa si ma imbratisa. imi desfacu pantalonii si se agata iar de mine. ma aseza pe pat si ma lua in brate. m-a ciufulit ca o iubita indragostita, sarutandu-ma pe frunte si ma lasa in gandurile mele.

si nici macar n o platisem pentru asta. 

pentru ce s a intamplat dupa ce mi am tras trei palme in cap, privind in ochi femeia desavarsita din fata mea, dupa ce am dezbracat o dibace, si am inceput sa gafai in timp ce i lingeam parfumul scump dintre sani. pentru sexul animalic nocturn, si imbratisarea intelegatoare de dupa. nu am indepartat o, am strans-o, dimpotriva, mai aproape. 

pentru masajul si cafeaua de dimineata, sandvisul proaspat, si replica prea profunda pentru 20 de ani, cat probabil avea

'cred ca e o femeie cum eu n am cunoscut niciodata'

i-am zambit si am mai futut-o o data in cadrul usii, drept multumire. 

Cand eram mica - the story of my BAC

De la an la an privesc inapoi si constat cu satisfactie ca sunt mai buna, din ce in ce mai buna, ei, si cand cred ca nu pot fi mai buna, bum, e ziua mea si iar asa.

cand eram mica, aveam un disc de pick up cu bacovia, pe care il uram. il zgariam cu tot ce prindeam, il aruncam pe jos, am incercat sa-l rup. ma deprima enorm sa l aud pe cine-o fi fiind recitand, cu puricii aia ai inceputului de tehnologie. acum mai citesc uneori poezie, si incerc sa caut simbolisme ascunse, ca in liceu, in loc sa degust cu totul rima perfecta.

era o mare tragedie pe vremea aia pentru mine sa iau o nota sub 8, mai putin la fizica unde ma taraiam din 3 in 3. am refuzat efectiv sa inteleg materia. de lene, de atmosfera aiurea. nici s- o tocesc nu cred ca as fi putut. nu mi a pasat niciodata de pendulatii in ascensor si de frane de motor in revers sub un osciloscop pervers. fuck dat.

mi-a pasat, in schimb, sa iau peste 9 la bac. si am reusit. dupa 2+5 probe, 2 contestatii si o saptamana, posedam un 9.1. acum, asta a fost mult sub ce au facut colegii mei, intrucat m am incapatanat sa NU dau la sport, dar, privind legat de haosul din ultimele zile, ar trebui sa mi se pupe picioarele.

cum adica, dupa 4 ani de liceu, dupa o mura in gura efectiva la primele 2 puncte, indiferent de materie, sa nu stii sa desparti un cuvant  in silabe si sa ridici la putere? cum poti sa mergi la facultate, unde volumul de materie al unui examen este cat 2 bacuri legate ( hai, unul singur, daca esti la ASE ), ori cate materii sunt, cum sa ai parte de diploma de studii superioare cand, s-o zic pe aia dreapta, esti un semi analfabet ambulant?

nu discut aici de chichitze cu inele, ars poetica si anatomia femurului, ci, efectiv, de ce -i ala hiat, sau ce-i aia adunat 2 matrici. nu inmultit, nici macar!

si retardatii astia o sa ingroase randurile somerilor, intrucat competentele lor nu se extind dincolo de combinatii dubioase si boabe in seri de weekend.

tre'sa fie un privilegiu sa ai diploma de facultate. o dorinta sincera, sustinuta, ca oricum te descurajeaza decanul la speechul motivational din prima zi, incat aproape regreti ca ai facut-o.

si, oricat fac eu misto de stiinte economice, sa dea dracu sa dam peste un contabil care nu stie sa adune 2 coleane in calculator.

Jurnalul lui Adam - Nadia

Ma uitam la ea cum doarme pe cat de lunga poate, pe cat de mica e. umerii inchisi contrastau cu parul, apoi cu perna palida. fata ii era infundata in asternut, ea, in vise. ii ghiceam conturul sub cearsaf, genunchii indoiti ca de balerina, fundul rotund, sanii noi.

imi venea sa o mangai, sa o sarut pe spate, pe ceafa, sa ii pieptan parul in degete, sa ma pierd in ochii ei, sa mi ating doar buzele de ale sale, sa o trag sufocant de aproape in  mine, sa o respir, sa o sorb, sa o inghit.

era delicata, fragila, zgomotoasa, sexy, era pasionala si interesata, cooperanta, agitata, si imi oferea liniste prin somnul ei. era aproape, calda, dulce, frumoasa, familiara, era comoara mea, inainte sa mi fie trofeu si pierzanie. stiam ca o sa pierd prin ea. nopti, loc in pat, litri de benzina si kilometri de harta, convingeri, orgoliu si mandrie, pacienti programati, kilometri de hartie igienica si baxuri de prezervative. stiam ca am sa pierd partial contactul cu realitatea, timp cu familia, cu prietenii, mintile, aroganta, frica.

si era incert daca o sa o castig. si, odata cu ea, linistea, siguranta si iubirea.

se foi incet printre perne, m am tras in spatele ei, punand un brat tremurat peste ea, sperand sa n-o trezesc, sa nu o deranjez, sa nu ii creez vreun disconfort, vreo amintire neplacuta sau vreun regret.

ii  incalzeam pielea in respiratiile mele, cu inima tahicardica, plin de fluxuri si roiuri de fluturi in stomac. era langa mine, si asta era momentan tot ce conta.

ma trantise la pamant cu un zambet, si al dracu sa fiu daca voiam sa ma ridic. i-as fi dat mana libera sa faca ce vrea din mine. pana se satura si ma arunca. pana nu o mai faceam fericita. pana in ultima clipa din ultima mea zi.

sau, cel putin, pana ma trezesc din iubire.

Jurnalul lui Adam - Bestia

Am avut la un moment dat o prietena foarte buna, genul ala de tipa suficient de neatractiva incat sa nu vreau sa o vrajesc, si cu care, in consecinta, puteam sa aprofundez mai bine, din interior, misterul feminin. Vorba vine, era mister pe vremea aia, ca mi-a explicat fata tot ce se putea, de ce si mai ales, cum. Sa o atragi, sa ii faci vant delicat, sa o pastrezi ceva vreme, nu prea mult, cum sa ai rabdare, cum sa ii sufli briza in pasarica, sa o alinti, tactici si strategii de capcana. N-aveam de unde sa aflu din astea pe vremea aia, Lidia n-a crescut suficient langa mine sa ma invete, si ce-ar mai fi fost sa ma dadaceasca. Asa ca in perioadele de respiro, apelam la Bestie.

Si-mi dadea fata aia un feedback minunat. dezbateam probleme si faceam mistouri de femei. si, oh, cate femei am cunoscut... din alea atarnache. apoi geloase de nedescris, se stiu ele. apoi alea narcisiste. apoi prea naive, apoi prea expectative. cel mai tare m-am distrat cu una care sustinea ca o sa-mi faca un copil, si, in consecinta, cand e nunta mai flacai. i-am facut un vant nu inainte de a-i suiera printre dinti sa nu ma prosteasca in fata, ca avocata mea nu doarme. habar n-avea ea contraceptie, daramite teste genetice.

Cu bestia ascultam balade la chitara si beam vin rosu acru si sec. o luam in brate cand i se terminau si ei relatiile cu mai mult sau mai putin dubiosi, o pupam pe parul ala nepieptanat si ii dadeam N motive sa iasa din pasa proasta si sa deseneze. pentru ca desena minunat, desi era profund stiintifica in rest. ii povesteam ca atunci cand vom fi mari, si, din fericire, n am ajuns inca in punctul ala, o sa ne luam o vila undeva, o impartem jumi juma, si fiecare isi imprima personalitatea acolo. ea voia altare budiste cu betisoare parfumate, natura moarta de scoici si pietre, condimentata cu vegetatie luxurianta hiper verde, si un hamac.

eu voiam un dormitor cu anticamera, cele mai parformante boxe si cel mai inghetat bar intesat de whiskey, draperii opace, de bordel, si pat cu baldachin.

apoi visam la dormitorul conjugal, pentru ca, da, urma sa ne casatorim, daca nu din iubire patimasa, macar din loialitate, prietenie si prea multe deceptii. si la masina mustind de cai putere, cainele de un galben vesel si copilul plin de muci.

se linistea, inchidea ochii alene, se cuibarea mai bine in bratele mele pret de cateva secunde, o strangeam tare si apoi ne dadeam cate un ghiont sa revenim la realitate.

asta era acum destul de mult timp, eu eram preocupat cu diana, ea isi vedea de studii. eu eram preocupat cu una si alta, ea, tot cu scoala. am lasat sa se depuna praful amintirilor si regretelor peste relatia noastra, si am suflat cat am putut de tare dand enter pe facebook.

arata cum nu mi imaginam vreodata ca ar putea. slabuta si chic, zambitoare, blond murdar, ca de obicei, mult ingrijita fata de ce stiam.

mi s-a strans stomacul in batai de fluturi. dumnezeule, am avut o la dispozitie, am cunoscut-o cu bune, cu rele, si tot ce-i trebuia sa o vad ca pe o femeie era o rochie si o coafura, in loc de pantaloni lalai?

ma uit in oglinda si incerc sa zambesc sarmant. nu reusesc, ma dezarmase complet. uneori ma uimesc si eu de superficialitatea mea.

oare ar putea sa mi dea o sansa?

oare...cat costa un pat cu baldachin si un hamac?

Femeia

femeia ca o felina, toarce langa limuzina.
femeia cu aer sportiv, alearga fara motiv.
femeia ravasitoare, machiata si pe la mare
femeia in biblioteca, rasfoind lupul de stepa.
femeia indragostita, o tigroaica adormita.
femeia adrenalina, si motor, dar si masina.
femeia sofisticata, in matase dantelata.
femeia care danseaza, mitocani in club fenteaza
femeia gradinareste, zmeura, capsuni ea creste
femeia ce nu munceste, langa bani se pisiceste
dar
femeia de cariera darama orice bariera
femeia bucatareasa cu dulceata delicioasa
femeia inteligenta, pasionala si dementa
femeia foarte tacuta, un vulcan o sa erupa
femeia muzicanta, agasanta, iritanta.
femeia copilaroasa, imatura, plicticoasa
femeia cicalitoare, niciodata nu dispare
femeia insistenta, lipitoare violenta
femeia aventuriera, doar la munte libera
femeia foarte inalta, de handbalisti asaltata.
femeia de larg consum, sigur nu o vrei acum

o femeie cat o mie, una mie, zero tie.
una-n lumea asta toata, e femeia mea si gata.

Scrisori catre trecut

Ba, e total adevarat ca el-ul de acu tz-shpe ani se insoara.

E, de asemenea, adevarat, ca e dus cu vaporul, in opinia mea, ca s-a decis asta la nici un an de relatie si aia, asa, la distanta. Si mai e adevarat ca i-am spus pe vremea cand...  ca viata lui va fi acaparata de o proasta, la un moment dat, care o sa l hipnotizeze cu 2 perechi de sfarcuri, si o sa si puna pirostriile pe repede-inainte, la insistentele ei, zambind tamp si intrebandu-se 3 ani mai tarziu ori de ce are un copil, ori de ce divorteaza la sub 30 de ani. Clatina sagalnic din cap la mine a 'te inteleg, dar esti proasta si total departe de adevar', dar realitatea mi da dreptate. Cu prima parte cel putin.

dar el mai mereu a cedat insistentelor si lacrimilor si santajelor emotionale ale diverselor muieri din viata lui. s-a lasat manipulat de femei semi cunoscute, ca un barbat adevarat ce este.

ai putea spune ca sunt hater, ai putea. sa crezi ca mi-e absolut ciuda ca eu n-am inel si planuri si pin-urile mele se vor materializa cine stie cand, ca sunt o domnisoara batrana acra care isi dorea sa fie doamna c.

Dar prefer, sincer, sa crezi asta, decat sa fiu in relatia aia de tip 'i like your whole fb and you like mine', si sa-mi cersesc, practic, inelul.

si ziua nuntii.

(nu pun poza, ca nu e nimic cute aici. e un wake up call de care o sa se izbeasca prea tarziu, ca nush daca mai citeste sau nu)

Gelozie

Am vazut cum te uitai la ea. Aveai o dulcegarie bolnavicioasa in ochi care, personal, ma facea sa vomit pe interior. Dar am zis 'fie'.

afacerile erau incheiate de ceva vreme. ani de zile. luni pline multe si eclipse partiale trecusera peste voi. dar ceva nu se schimbase. nu puteam pune degetul pe acel 'am trecut mai departe' pe care toate femeile il viseaza in timpul liber.

eu n-am timp liber.

si cand am, ti l dau tie.

chit ca am cosmaruri infinite in care ma zvarcolesc printre perne, cu scenarii interminabile de horcrux in care tu o saruti pasional pe fosta si eu stau pasiva pe margini.

si apoi scena se schimba.

dispari din peisaj. nici nu existi pentru mine. in consecinta, nici nu stiu de ce ma reped la ea ca o lupoaica flamanda. ii vad ochii ca doua margele negre sclipind in noaptea si mai neagra, arcuindu si sprancenele, de parca o față miloaga ar putea sa mi taie in vreun fel din avânt.

sunt dominata de ură, razbunare si carnal. vreau sa chinui, sa aud strigate speriate, dorinte fierbinti si rugaminti de a ma opri. dar e prea tarziu.

m-am infipt in ea cu ambele maini si, nu doar o zgarii, o desfigurez cu totul. musc din pielea de pe gat fara grijile medicale care ma domina altminteri, murdarindu mi buzele de sange si delectandu ma cu groaza care emana prin toti porii. e palpabila, stii...

ii smulg suvite murdare din par. e prea obosita, consumata de atata violenta sa mai riposteze. ma încânt singura. trag fir dupa fir de pe scalp, simtind cum icneste si se contracta sub greutatea mea. ii apuc spancenele si genele si trag de ele cu rautate. sunt doar un copil rebel lasat afara, psihotic, care abia descopera tortura.

ridic un calcar de pe jos si ii sparg nasul. ala o sa coste minim o mie de euro. sa mi bag pula in ei, doar nu eu ii platesc operatia. sa dea bani, târfa, sa se repare. daca tot o plac toti barbatii. cu precădere al meu.

e extenuata. plange incet, soptindu mi sa ma opresc. nu are nimeni timp de asta. ma domina o ciuda, o ura si o furie cu greu imaginabile. sunt o persoana violenta atat de inhibata de societate, incat, odata prinsa sansa, cu greu ma pot opri sa nu o savurez pana la capat. e savarina mea. si nu ma refer la prajitura.

ma refer la termenul colocvial pentru pizda.

o calc pe fata si ii mai car cativa pumni sa ma asigur ca nu se misca. ii deschei blugii si ii dau chilotii jos

albi, ca de bunica. previzibil. ce pizda ma sii o fi vazand la ea?

parul lung? sta ghemotoace pe jos.

ochii mari? sunt umflati de vânătăi si plans.

unghiile frumoase? rupte si pline de pamant.

pizda?

labii mari, umflate, de copil, paroase. dupa textura, lama. nu stie ce i aia durere. probabil de asta nu a putut riposta ca lumea atacurilor mele. cu atat mai greu pentru ea.

ii infig un varf de pantof in vagin si o vad chircindu se de durere. inca unul. si inca unul pe sani. si asa, sunt mai mari ca ai mei. vaca de lapte.

o ridic de parul ramas de pe jos, ii cuprind gâtul cu mâna și o avertizez ca data viitoare când îi da un salut, măcar, lui, să aibă grijă, că aflu și vin după ea.

plange. dâre mizere i se scurg pe obraji, arata ca o prostituata expirată pe cocaină. mă amenință ca o sa ajung după gratii. mi se cam rupe in 14 de amenințările ei isterice.

strâng, adâncindu-mi unghiile in pielea ei. ii promit ca, indiferent unde ajung, cineva o va gasi si o va desfigura. o va viola, o va taia cu lama, o va presara cu sare, o va lovi si ii va taia falangele.

nu e vina ei ca a fost înaintea mea în viața lui, și nu e vina lui ca nu s-a maturizat încă, sentimental, cum nu e vina mea ca sunt o sociopata sadică.

dar asta e deja un scenariu extrem, pe care l intalnesti foarte rar, spre deloc, pentru ca in loc sa faci puscarie pentru o pizda imaculata, care habar n-are ca fostul inca baleste la ea, mai bine iti vezi de treaba ta si esti minunata, astfel incat sa fii pe primul loc acum.

ah, desigur, daca faci asta, poti fi tu tipa batuta din scenariu.

ce-i prea bun, strica...

Intr o zi

- o sa celebrez o multiplicare a lui 365 impreuna cu tine, cu un zambet relaxat pe buze, privire sclipitoare, pofta de viata in suflet
- o sa ma intind pe un prosop plin de nisip langa tine, rugandu-te sa mi ungi spatele cu lotiune factor 15, si am sa mi las capul pe spate lenes si satisfacut sub stingerile tale eficiente si fine
- o sa dansez vrajita cu tine,strangandu-te pe cat pot atunci, aproape, cu ochii inchisi a visare si cu mana intreclestata pe bratul tau, a "esti atat de minunat incat nu mi vine sa ti dau drumul, dar trebuie sa ti ofer libertate; macar de miscare"
- ai sa privesti una din pozele in care apar, si, in loc sa zambesti melancolic, ai sa mi tragi un ghiont ca nu mi statea bine parul in ziua aia
- am sa ti ofer tot sufletelul meu, care nu mai e de mult mic, meschin si rece, sa te incalzeasca, insoteasca si sa ti ofere liniste in momentele in care consideri ca totul te enerveaza;
- ai sa faci click cu totul la faptul ca sunt a ta, pentru tine, ca te iubesc, ca mi tremura vocea interioara cand scriu asta, ca mi se incetoseaza ochii, ca abia astept sa te tin in brate, sa fiu langa tine, sa stau pur si simplu sa te admir, sa ma pierd in imaginea ta, ochii tai, vocea, cuvintele si magaierile tale, pentru ca mi era dor sa am cui sa daruiesc tot ce e frumos si sensibil in mine, fara sa mi fie frica de respingere, sarcasm sau ne reciprocitate
- intr o zi, poate, ai sa poti sa mi returnezi starea

si ce stare... aerografitul e nimic. well, actually, it kinda is nothing...

Jurnalul lui Adam - Adam

Mi-e frica de cuvintele mele, de gandurile mele si de reactiile mele. sunt deseori exagerat, rautacios pe cele mai mici motive, chitibusar si nemilos. nu cred ca am avut vreodata simpatii foarte mari pentru oameni, in general, drept pentru care sunt inconjurat de prieteni eterogeni, putini. nu am avut lipsa de individualitate sau cheful de a avea o gasca. uneori mi-e dor de amicii mei de liceu.

nu i-am vazut de la nunta ultimului din ei. si-au dublat burtile, nevestele lor la fel, numarul de membri in casa, barbiile, cheltuielile, numarul de ore la job si nefericirea. au impartit la doi o scanteie care le-a luat mintea si le citesc statusurile, le cercetez likeurile cu un ranjet infect pe fatza, observand regretul vadit de a nu fi asteptat inca putin, o luna, o vara, un an. totul era evident altfel. treaba lor.

mi-era dor de planurile lor idioate, de a escalada cine stie ce munte exotic, facand popas la fiecare mie de metri pentru o gura de apa si o tabla. dor de serile in care ne strangeam in casa unuia din noi, cu sticle intregi de vin, bere, vodka, cu un cartus de tigari, cu cateva parasute fermecatoare, pe care ori le posteam, cand eram mai maricei, ori mozoleam/mameleam, depinzand de indrazneala fiecaruia, cand abia daduseram startul la destrabalari. atunci am cunoscut-o pe lidia. cea mai frumoasa, buna, mirifica femeie din univers. eram minunat de fericit cu ea. s-a terminat, deh, aveam amandoi 18 ani, si voiam amandoi mai mult de la viata. a fost prima femeie care mi-a dictat gusturile. o tipa care nu se sfia sa-si recunoasca dorintele dupa deget si scuze penibile. bai, lidia, ai fost cea mai tare gagica pe care un pustan o putea avea!

apoi, in facultate am cunoscut-o la un bal mascat al idiotilor pupincuristi din liga pe diana. femeia vietii mele. dupa ce ne-am mozolit ca iepurii in calduri si nu mi s-a sculat, a reusit sa mi smulga o conversatie care a dus la cea mai plina de experiente relatie a mea. am sentimente mixte, in prezent, pentru ea. si-a imprimat atat de bine stilul in memoria mea, incat o caut in fiecare tipa cu care interactionez catre sexual. suntem doua suflete complementare, dar nepereche, din nefericire. ma rog, oi fi avand vreo doza de labar in mine de meditez la astfel de concepte muieresti.

dupa ea a urmat madalina. superba femeie. m-am potolit o perioada, adrenalina dianei ma extenuase nitel. mai adaugasem vreo 2 ani intre timp, simteam primul jungi si mai pregnant, oboseala. preferam sa nu mi intre nisip in cur, asa ca luam camera de hotel. ca la pensiuni n-au aer conditionat. iar mie nu mi place pielea lipicioasa decat dupa antrenamente sau sex, nu spontan. gatea minunat si era la fel de stilata. mi-a dat papucii cand a aflat ca m-am culcat cu una intr-o seara. s-a impacat cu mine. m-a parasit iar. ii ciobisem orgoliul, nu increderea in ea. ca stia ca daca pocneste din degete sunt al ei.

acum sunt singur cuc intr-un apartament de 3 camere. am un bar, o bara pentru tractiuni, sistem audio, cada, pat cu apa, lumini discrete, tv si balcon inchis, copaci care tin de 6 sa nu se uite vecinii daca ne decidem la vreo mica actiune acolo, curatenie, ordine, gust.

dar nu gasesc femeia aia..3 x 3, mai mult de 3 ani, dupa ora 3, si mai mult de 3 ore. hai, fie, o sa ma apuc de cautrat pe jessica. tipa din CLA.

era prea frumoasa sa nu fie ce trebuie. si avea ochi prea tristi sa nu incerc sa o cunosc. ca doar am si eu sentimente, si chiar daca par masochist, chiar imi doresc sa o fac sa zambeasca sincer.

nu doar sa geama in extaz.

Jurnalul lui Adam - Diana

Mi s-a zis misogin, mincinos, insensibil, superficial, magar, diavol, drac, inger, oh-nu-te-opri, iubitule, sufletul meu, idiot si plictisit. adevarul e ca n-am timp sau disponibilitate sa ma arat in adevarata mea infatisare in fata oricui. si imi asum aceasta personalitate secundara pentru a-mi atinge telurile pe termen scurt. acesta fiin gasirea unei complice, a unei partenere, a unei femei in adevaratul sens al cuvantului.

nu prea am de unde alege. observati si voi multimea de fete din jur. destul de superficiale, majoritatea necitite, cu tendinte boeme izvorate din nesiguranta, false in aparenta, oferind prea putin, cerand prea mult, pretinzand respect desi fiind needucate pana la capat. nu le condamn, majoritatea provind din patura mediocra a societatii, fiind maxim a doua generatie cu experienta de facultate; nu ca ar fi foarte important aspectul scolastic pentru ele, intrucat fac alegeri care pe termen lung sunt lipsite de castig. deci sunt limitate in gandire. nu mi doresc sa ma anturez cu astfel de exemplare. 

am avut odata o iubita. diana o chema, ca pe zeita. zvelta si naturala. cu un ras frumos, cu o inteligenta sclipitoare, imprastiata suficient cat sa fie adorabila. puternica pe cont propriu, si egala mie in rest. mi-a demonstrat ca nu vrea sa profite, ca nu are de gand sa ma tradeze, ca exista trup si suflet pentru mine, fara presiuni si fara absurditati.

cum, in lumina acestei femei care ma sprijinea, incuraja si motiva, a acestei femei care se prezenta ireprosabil si la un meci de tenis, si la o seara la teatru, a acestei femei care emana rafinament, siguranta si putere la prima privire, as putea sa nu triez la sange orice-mi iese in cale?

pentru una-doua partide de sex sunt capabil de compromisuri. am extaziat femei timorate, nevopsite, mai plinute, care se exprimau in clisee, sau pur si simplu, femei de carton care nu puteau gandi o idee cap-coada, recunoscand discursul lor de la ganditori de moment, femei lipsite de simtul aventurii in viata, fete de provincie limitate sau prost imbracate. 

mi-am facut treaba cat am putut de bine, avand in vedere materialul. dar nu poti face decat foarte greu din carbon diamant. ai putea aplica presiunea necesara, dar rezultatul e artificial. omul nu prea se schimba. doar isi imbunatateste sau ascunde cu grija defectele. 

o regret pe diana, normal. stiu foarte bine ce face, si cum isi ocupa viata. e la fel de minunata ca atunci cand am cunoscut-o. uneori ma zgarie gandul ca exista un barbat care o face sa zambeasca clipind lent de placere. care o atinge cu vorbe si maini straine. dar o cunosc atat de bine incat am incredere ca acela e la fel de bun ca mine, daca nu mai bun. in definitiv, el ii este acum iubit. amant. prieten. 

asa ca, atunci cand zic ca unghiile albastre sunt idioate, sper sa nu aud comentarii isterice. diana avea 20 si n-am vazut-o c clipa cu altceva decat lac sau french pe maini. 

asta inseamna o doamna. 

sa lasam culorile violente copiilor rasfatati. 

Jurnalul lui Adam- Miruna

Sorb plictisit din ultimul strop de vin, si intorc in furculita spaghetele. e un luch obisnuit intr-o zi caniculara. e destul de aglomerat in restaurant, nici nu stiu cum au atatia bani boschetarii astia cu frizuri rase intr-o parte. se vede pe ei lipsa de rafinament si gust. ma uit la insotitoarele lor si vad femei de duzina, dudui de consum, incapabile sa lege 3 vorbe intr-o fraza coerenta. probabil nu-si pot da cu parerea legat de mai mult de ce film o sa vada si in ce mall.

azi sunt foarte plictisit. e din ce in ce mai greu sa gasesc o femeie interesanta, pe care sa n-o seduc drastic intr-un sfert de ora. le vad in privire cum ma ling de sus pana jos. nu spun ca nu ma gadila sentimentul, dar am pretentii de la mine. si de la ele. azi dau startul la luna profunzimii. 30 de zile am sa caut provocare. o sa caut...

intra in restaurant bocanind stangaci pe platforme de lemn. aerul ala de hipsterita eco ma enerveaza de mor. abia astept sa o bat la cur acasa, si s-o pedepsesc cu puli peste fata. genul asta de femei imi repugna, si  vreau sa le fac sa sufere pe rand, pana scrie vreuna  o carte mediocra despre mine.

ii fac semn indraznet sa se aseze la mine la masa, si accepta, trantindu-si geanta de bumbac pictat pe scaunul de langa. miruna ii zice. oribil nume.

e plina de margele ieftine la gat, infasurata intr-o panza fara vreo forma definita, cu parul nepieptanat. era, in schimb, machiata frumos, si avea niste ochelari de soare ce i se potriveau. si zambea frumos. imi plac zambetele simetrice.

studenta anul 5 la arhitectura. nu mi-as fi dat seama ca are o personalitate puternica si ca vrea sa si exprime latura artistica. imi era atat de lene sa fac pe seducatorul-neinteresat-de-sex-pentru-ca-pe-mine-ma-stimuleaza-intelectul, incat i-am propus direct sa bea o bere la mine. mai ales ca stau aproape de acolo.

ii place ideea. a ajuns in anul 5 si inca se crede rebela. nu zic pas.

deschid usa in timp ce o cifulesc si o sarut pe fata, buze si gat. ma atentioneaza sa nu i fac vreo urma pe piele, ca se vede cu iubita ei mai tarziu, si e geloasa. pe un barbat?,intreb. inclusiv pe un barbat, mai ales cand arata ca tine, raspunde, numarandu-mi patratelele si ingenunchind in fata falusului meu.

il soarbe vorace, plimbanud-si inelele pe el. imi placea senzatia, era un pic amenintator. imi dau seama ca fata asta n-a mai vazut un penis din cretacic,. dar ma asigura ca desi o iubeste pe Luiza, are nevoie de sex.

gura aia nu facea treaba care trebuie, asa ca i-am astupat povestea trista a relatiei lezbiene adancindu-ma in faringele ei. tuseste discret si suge mai tare. ii ridic rochia si o sprijin de perete. cu pantalonii in vine, in cadrul usii, alunec in ea, si ea geme. ma strange de ceafa si mi roade lobul urechii, iar eu dau mai cu ciuda, mai adanc. poate o rup.

se tine bine, ma infasoara tot cu picioarele, gemetele devin mai stridente, si isi da drumul in cateva minute. o urmez secunde mai tarziu, extaziat de contractiile puternice.

se duce la baie, se face frumoasa, ma pupa pe obraz zicanddu-mi merci.

daca nici asta nu-i un semn ca sunt darul lui dumnezeu pentru femei...

ma intreb cum o fi aratand luiza aia. o caut mai tarziu pe facebook. si sa nu uit de jessica mea.

Jurnalul lui Adam - Jazz Night

Uneori sunt bipolar. imi place sa fie ordine in casa, dar urasc sa spal vasele, doar pentru ca trebuie. imi place sa merg in excursii exotice, dar mi-e lene sa caut hotel si transport. nu, nu vreau sa-i dau unui amarastean platit cu minimul pe economie comision din castigul meu. am muncit, gen, jumatate de ora pentru escapada asta. vreau sex pasional si de buna calitate, dar vreau si o conexiune mentala cu respectiva, si mai vreau si sa ma lase in pace sa fiu eu insumi cand mi se nazare.

sunt dificil si provocator doar pentru femeile care ma vad o data, de doua, de 100 de ori, la fel de sarmant.

dar eu dispretuiesc azi femeile, pentru ca am dat doar peste idioate. nu am cum sa o spun fara menajamente, pe de alta parte fiind ghionist pentru ca n am intalnit-o pe in fata careia imi voi da...un sut in coaie, momentan, mi-a disparut si optimismul. ti-am spus ca sunt bipolar.

eram aseara la un concert de jazz la ateneu, in aer liber. muzica interesanta, pentru connoisseuri. o sleahta de neinitiati, in schimb, la butoane, care aplaudau in mijlocul piesei, cand prindeau un ritm mai linistit. huligani muzicali. mi se facea rau.

mi-am luat o bere la suprapret si m-am asezat intr-o margine sa privesc spectacolul uman.

o domnisoara inalta, slaba, creata. frumoasa la figura, intr-o rochie oribila, tip sac. cu bratari de lemn pe mana si sandale de plastic. o atitudine eco, oh, atat de ironic de paradoxala.

o fatuca abia iesita de pe bancile liceului, cu un nas carn si bucle frumoase, legata cu o bentita care-i mutila fruntea. unghii mici, data cu oja albastra, de copil handicapat. femeile poarta alte culori. buze pline si ochi umezi. nu poti sa nu ti imaginezi cum lacrimeaza rugator in timp ce te infigi in gatul ei. dar eu nu i-as da voie sa puna mana pe mine cu unghiile alea.

o pitipoanca bronzata intr-o rochie cu trandafiri rozalii, ce faceau impreuna un ansamblu frumos. radacini brunete de cateva degete, si aceleasi sfori lipsite de pretentii sau finete la glezna. cu unghii lungi, de salon. nici pe asta nu o las sa ma atinga.

o femeie trecuta de 30 de ani, tunsa scurt, creatza, in blugi evazati si tricou larg, perfect plata pe piept. cu un tip cu bicicleta langa. un cuplu perfect de hipioti imbaraniti. si eu as face sex cu femei cu riduri, daca sunt indragostit de ele, sau daca se imbraca sic. ii lipseau ambele.

ah, de ce ma comport ca si cum fiecare femeie mi se cuvine? pentru ca asta e atitudinea de invingator. orice femeie, oricat de indragostita sau nematerialista, are un punct de topire, iar treaba mea e sa-l gasesc. pentru ca de numeroase ori am fost o greseala, zic ele, o demonstratie a triumfului instinctual, zic eu.

departe de mine etichetarile, recunosc, sunt cea mai mare curva masculina din lume.

si totusi, privesc in jur la fetele in fustite plisate, rochite dantelate, sandale platformate si incerc sa le cern, una cate una, pana gasesc ireprosabilul.

vad cu un colt de ochi o proportie perfecta. deschide usa din dreapta a unui CLA si dispare. numar de bucuresti. hai sa vedem unde duce asta. de mult n-am mai facut pe detectivul.

daca are un nume banal, gen laura, o sa fiu baiat rau. daca nu, am sa fiu extrem de rau, pentru ca exotismul merge the extra mile.

beatrice? sau carla? jessica, m-am hotarat.

Suparare pe situatie

mergeam acu vreo 2 saptamani la film. dupa vreo 2 ani si in care am ratat cam tot ce se putea rata in materie de blockbustere, am batut in sfarsit palma cu orange film. recomand how to train your dragon 2. dar sa nu divaghez.

si cum tragea 336-le in statie, vad pe geam un peugeot family sized si familia aferenta. un tip pe la 33 de ani cu nevasta si un tzanc, si o soacra facand fericita cu mana.

si m-am intristat. sooo, this is really all that there is? o masina devalorizata, o soacra uscata si un copil? extrem de sec. m-am intristat pentru ca eu vreau sa schimb lumea. sa am cele 15 minute de faima care sa se prelungeasca ani de zile.

unde cacat e piesa aia de teatru revolutionara in care lead role-ul va fi stefan? unde e cartea aia fututa, scrisa din 15 perspective diferite, de zici ca e scoasa direct din azil, de o planuiam anul trecut? unde mi-e colectia de rochii de zi si de seara pe care o visez de vreo 3 ani? si, mai ales, unde cacat mi-e grammy ul pentru cea mai tare balada rock a deceniului?

nu contest de nici o culoare -momentan, sunt intr-o pasa buna- importanta apartenentei la o familie traditionala. doar ca prefer ca a mea sa creasca intr-o casa si o curte, unde pot sa ingrijesc de crini, ardei, sa ma dau in hamac degustand niste capsune, vreau neaparat o masina lucioasa, si mai vreau sa mi dispara senzatia asta de frica ce ma macina de vreo cateva luni. care deriva din epidemia asta de nunti si sarcini care ma bazaie agasant de cand s a incheiat postul.

mi-e frica sa nu fie doar un praf in ochi pe care mi-l arunca lume necunoscuta din tot felul de poze si statusuri, mi-e frica sa nu ma plictisesc, asta e adevarul. mi-e frica sa nu cumva sa pic in obisnuinta aia sinistra care vine dupa 3 ani de sperante. sa ma vada iubitul meu 80% nemachiata si in tricouri lalai, fara manichiura si mereu deranjata de ceva. motive nu se gasesc... mi-e frica sa nu fiu iritabila de nimicuri, cum ar fi faptul ca iar are nush ce deadline, sau ca iar a uitat sa mi cumpere betze de urechi, sau ca doar eu am gatit saptamana asta, desi a incasat o marire si puteam sa mergem la o terasa.

mi-e frica sa nu se transforme iubirea in comoditate, pasiunea pozitiva intr-una negativa, zambetele in strambaturi si complimentele in reprosuri. pentru ca, desigur, in capul meu, odata ce semnezi, esti presat sa fii la inaltime. si, exact ca in situatia abonamentului la sala, pe care il urasti, dar pe care ai dat bani, trebuie sa participi mereu activ la tot. desi te fute o lene...

am groaza de situatii de genul. prefer sa ma plictisesc singura decat in 2.

cred ca am sa stau departe de lumea o perioada. noroc ca am de invatat pentru rezidentiat.

Azi, lejer

e cam frigut afara. dar, cand ai dance in playlist, si cartoful se coace senzual in cuptor, cand iti strangi paturica in jurul gatului, uiti ce-i afara. pai, daca trasesei si draperia?

noua mea pasiune este pinterest. acolo caut citate amuzante cu dentisti, pisici pufoase, platforme feminine si e-cards. rasfoind prin dorintele, imaginatia si convingerile unora, din hop in tzop, mi-am dat seama cu stupoare ca sunt foaaaarte in urma cu pregatirile de nunta.

adica, da, am vazut o pereche de pantofi acum 3 ani si visez la ea incontinuu. si sunt in dubii, parca inclin mai mult la stilul rochiei tip grecesc. nimic foarte complicat oricum. e doar fashion.

am dat peste iubita lu' fostu. accidental. de pe contul prin care-mi trimit vieti o cunosc, mi-au umplut wallul ala cu pupici, saruturi, inimioare, vome.

dar, trebuie sa recunosc, tipa e brici. are pantofi, 15* modele, rochii, vreo 25*, torturi, vreo duzina, niste modele de marturii cred, modele de inele, figurine, aranjamente florale.

'run, forest, run!'

in fine. concluzia e aceeasi. unele sunt facute pentru ziua cea mare. altele sunt facute pentru viata cea mare. ca mi se pare ca in momentul in care investesti foarte multe sperante si proiectii in acea unica zi, pierzi din vedere the bigger story. da, are si aranjamente de casa pe acolo.

nimic, in schimb, despre cum sa fii mai bun intr-o relatie. poate e secret, totusi, si il tine pentru sine. egoista mica!

serios, as vrea sa fiu blanda, dar nu mi trasmite suficienta intelepciune gagica.

*- nu sunt idioata sa numar. poate is 100, ca-s sigur mai mult de 3

Photoshop, femeia reala si iluzii

Arata perfect. si asta e si ideea.

momentan, trendul este ca mass media sa promoveze o imagine reala si adecvata a femeilor. fara glezne imposibil de subtiri, talii de viespe, sani rotunzi si sus, pori inexistenti si dinti nuanta a1. asta creeaza frustrari. tulburari de alimentatie. stima scazuta de sine. depresie. suicid. lacrimi. mizerie. betii. sex cu necunoscuti. infectii hiv. moarte.

sunt nenumarate feministele, pseudofeministele, afeministele, care militeaza pentru papusele barbie realiste, pentru par semi slinos, inaltime moderata, cosuri ici si colo, diasteme, bataturi, celulita, sani lasati, vergeturi si mustati.

io nu cred ca-i in regula.

nu de alta, dar revistele astea se stie ca vand miraje. altfel, de ce ar prezenta 5 garderobe de minim 1000 de euro in fiecare numar? de ce ar prezenta parfumuri accesibile doar scorpiilor din upper east side? de ce ar incerca sa-mi vanda apa termala la pret de inel cu diamant?

pentru ca e o lume a magiei. a high class-ului. unde privesti poze si te imaginezi conducand cu jimmy choo's in picioare un a klasse, schimband vitezele usor in timp ce bati semi anxios cu manichiura proaspata butonul de volum. pentru ca visezi sa ai si tu un ten neted, usor bronzat, fara pete, pentru ca ti doresti bani de un tratament ortodontic si niste jartiere de matase 100%. iti doresti o privire seducatoare, natural, sa nu ai grasime in jurul genunchiului, si nici sa ti atarne aripi de liliac pe triceps, pentru ca ai da orice sa fii cu 4 centimetri mai inalta si 4 centimentri mai slaba pe coapse. 8 in talie. 5 in plus in bust.

si femeile care au deja asta ti se pare ca au ajuns acolo prea usor. si tu poti sa ti fatzai soldurile pe catwalk. dar soldurile tale sunt diforme. si tu ai vrea sa ti fluturi parul in vantul unui scenariu filmat in tahiti. dar nu ai naturalete sau talent. si inca n-ai descoperit nici samponul, nici coafura potrivita.

si tu ti-ai dori sa fii frumoasa, de succes, zambitoare, degajata, sa ai lumea la picioare.

dar nu poti.

pentru ca te fute grija de ce unele arata bine genetic, in loc sa ai dracu grija de tine, corpul tau, tenul tau, psihicul tau.

personal, cel mai bine ma simt cand sunt proaspat spalata, epilata, imbracata intr-un sutien la care mi se asorteaza slipii, abia spalata pe dinti, parfumata, si in ceva in care pot sa mi pun in valoare talia si decolteul, ascunzand soldurile si mascand inaltimea scazuta cu un toc. stiu exact ce e in neregula, stiu exact ce am de facut, dar mi-e lene.

stiu ca in loc sa ma lamentez, sa mananc 3 chipsuri pe zi sau sa urasc tipele care arata de 3 ori mai bine ca mine, as putea sa fac un HIIT, sau sa ma sacrific o saptamana evitand cartoful prajit.

dar n-am chef.

si daca n am chef sa corectez unde gresesc, n am dreptul sa ma plang.

unele arata perfect, altele nu. unele muncesc sa fie frumoase, altele nu. estetica uratului se aplica la picturi, in literatura, nu la femei. femeia tre'sa fie frumoasa. si aia e idea, de fapt.

ps- acum, nu zic ca n ar trebui sa existe urate in lume. cresc stima de sine ale astora moderate, le fac pe astea frumoase si superficiale sa se simta bine anturandu-se eventual cu ele, dau si barbatilor la fel de urati ca dracul sansa de imperechere. dar orice femeie poate fi frumoasa daca incearca putin. sor'mea spune ca nu iesi pe strada cu fatza cu care te ai trezit. si are perfecta dreptate.

cu cat arati mai bine, cu atat ai sansa sa ai drept partener un tip care arata realmente bine. si eu sunt suficient de realista sa spun ca n-as iesi in veci pe strada cu o pocitanie, daramite sa l bag intre asternuturi. e scarbos. ma stimez mai mult. si pot.

pentru ca i make the most of what i have.

Jurnalul lui Adam - Iris

Azi am o stare de neliniste si plictiseala. Ploua cu soare si pe asa o vreme fututa nu se poate intampla decat ceva la fel de interesant. Aleg sa las masina acasa si chem un taxi. Cobor la selari si ma duc la bordelul meu preferat. respecta destul de fidel imaginea caselor de toleranta, cu exceptia faptului ca nu dau abonamnent la bar. Am avut o data abonament pentru o noapte. am terminat juma de bar de whiskey si am plecat clatinandu-ma la bratul uneia pe tocuri. mergea ca o imipedicata de atata vodka diluata cu mere. bauturile astea de pizde nu dau mahmureala, dar sunt maxim de eficiente pe termen scurt.

era o prada usoara, si, desi de obicei nu ma incurc cu tot felul de parasute, insemnand ca agat inainte de miezul noptii, eram pe jumatate pilit si infocat. am dus-o in gang la perlea, i-am ridicat fustita si am inceput sa ma joc cu labiile ei. i-am tras-o sprijinita de un zid, zdrentuindu-i si matasea de pe trena, si pizda. am lasat-o intr-un taxi in rond. se ducea in leu. ce dracu politehnista cu bani sta in leu? o fi din aia care ofera mui pe proiecte. in fine.

ma asez la o masa si incep sa butonez businessinsider. as cumpara actiuni la o fabrica de ciocolata. femeile adora ciocolata, iar arborele de cacao e periclitat. inca o lovitura cu efect intarziat. sunt atat de calculat ca m-as rasplati cu un oral. cine sa fie norocoasa in seara asta? imi iau un aer ingandurat, sorb un martini si mestec meditativ maslina. le prefer negre, dar, ca in viata reala, rar ti-e dat sa pui limba pe o negresa in bar. stilul e una, trendul e alta. ma uit la ceas si imi deschid si inchid butonii. simt o privire din laterala, deci trebuie sa mi calculez bine miscarile daca vreau ca miniona aia sa se sufoce la mine pe canapea. da, am vazut-o de cand am intrat. da, m am prefacut ca nu exista. sunt prea interesant pentru femei, prea frumos sa nu ma remarce, prea inabordabil sa nu incerce.

ma uit la ceas si ca din intamplare ridic privirea inspre ea. ma blochez o fractiune de secunda si ii zambesc din coltul gurii. suficient sa isi plece ochii si sa caute o suvita. reiau butonatul telefonului, termin martini-ul, ma aplec spre barman si comand unul si pentru domnisoara. il instruiesc sa-i spuna ca mi-ar placea sa ma bucur macar cateva minute de compania ei.

vine la mine cu un zambet larg. studiez dantura. aproape perfecta. nu pare sa zgarie. o cheama iris, short for irina, si ii spun ca a fost inspirata sa aleaga sa se prezinte asfel. o complimentez pentru zambet. o vad ca se rusineaza putin, dar se aduna rapid.

ne tachinam. adam e intr-adevar un nume neobinuit. sigur voi fi primul care o va face sa urle o ora la rand, imi zic in gand. e studenta la veterinara. aha, deci fata desteapta. a fost oarecum inevitabil sa intram in anatomie si fiziologie, fiind insumi in domeniu, si, dupa inca doua pahare, dezbateam deja emanciparea sexuala a femeii in ultimii 20 de ani in romania.

povestea inflacarata despre apelative jignitoare, obiectificarea femeii si standarde ireale de frumusete. am asigurat-o ca din acest ultim punct de vedere nu are de ce sa ii fie teama, parca e desenata.

jumatate de ora mai tarziu, aprindeam spoturile in sufragerie, pe fondul unui lounge music original. o dezbrac dintr-o miscare si ii prind in maini sanii mici cu sfarcuri si mai mici. are carnea tare, talia subtire, parul lung, si o pizda rozalie. nu e tocmai culoarea mea, dar o sarut, in genunchi in fata ei.

ma aplec, o sarut, inversam pozitia. e prea mica si prea ametita sa protesteze. i-o bag in gura si icnesc. 5 minute suge, linge si inghite saliva. ma duce cu gandul la lickitung. tre'sa mi prelungesc abonamentul la blizzard. o trag peste mine si incepe sa ma calareasca.

geme, se arcuieste, gafaie. stiam eu. inca 5 minute. incep sa devin absent. termin entuziast muscand-o de buza.

nefacand un efort foarte mare, personal, o las tacit sa ramana peste noapte. ma intorc la butonat.

piele gri in c klasse. doar daca ma las de fumat. pot sa mai astept.

iris. o sa-i zic isis, draga de ea.

Jurnalul lui Adam - Clara

Totul a inceput prin 2005, cand mi-am dat seama ca imi plac fetele. Eram indragostit de una bruneta, cu ochi verzi. o bijuterie de fata. parea desteapta. parea de viitor. mi-a suflat-o colegul de banca. mi-am acceptat friendzonarea fara prea mult regret. eram cam antisex la varsta aia. dar mi-am jurat ca o sa fac lucrurile cu totul altfel cu urmatoarea ocazie.

si am reusit. am investit mult in mine: corp, inteligenta, aptitudini, vrajeala, haine, gusturi, limbi, limbi straine, tactici si tehnici de seductie, vocabular, o facultate respectata, o meserie adevarata, sa nu se mai puna vreodata problema unei alegeri intre mine si x. nu, x n-are nici o sansa. se vede de la o mila marina ca, in timp ce unii doar imita, altii creeaza. eu sunt creatorul in acest caz. fac si desfac picioare, cocktailuri, le plimb, dansez si insurubez deasupra mea, in amintirea singurului refuz de care nu mi-a pasat, dar care m-a marcat.

florino, tu esti singura care mi-a scapat. dar iti multumesc. iata cea mai recenta poveste, apoi am sa vad eu...

ma dau jos din asternutul lipicios. sexul ala de toata noaptea imi arde in continuare muschii coapselor si fundului. simt o durere discreta in zona penisului, dulce amintire a senzatiilor adanci si umede de acum cateva ore. o sugea ca o curva la primele numere, docila, dornica sa demonstreze, sa se afirme. din pacate, eu nu fac castinguri pentru filme porno la mine in apartament. inca ma gandesc daca sa-i dau bani de taxi sau nu.

dar sunt un domn. o las sa doarma si trag draperia la dush. ma grabesc. trebuie sa mi beau cafeaua, ca am treaba azi. ii las pe noptiera o bancnota si un bilet in care o invit sa plece pana la ora 3. usa are inchidere automata. si as fi foarte dezamagit daca ea crede ca poate ramane pana dupa ora 3. numai 3 au ramas pana dupa 3, niciuna mai mult de 3 ani. imi place numarul asta. ma duce cu gandul la pustoaicele alea de acum cateva saptamani. aveau numai bazaconii in cap, cu salarii in mii de euro si program de 6 ore. faceau ASE-ul. nimic bun pentru mine n-a iesit din ASE. deh, varsta, visul si speranta.

ma imbrac fara fosnete si o privesc pe blonda din pat. aseara era perfecta. acum e ciufulita. pe toate le plac, ciufulite sau aranjate. nu mi provoaca nici un fel de repulsie, dar prefer sa nu dau peste ea cand ma intorc. urasc scandalul si complicatiile. si neintelegerea asta, ca as cauta-o in continuare e rupta din filme siropoase.

clara. clara cur-bombat. frumoasa femeie. dar mai am multe de bifat pana una alta. am intalnit-o cam devreme. cam curand. dar parea de treaba. poate totusi... ma intorc inainte de 3 sii ii aduc si ei o cafea.

rup biletul si merg in bucatarie. ma intorc cu o tava. ea se fatzaie printre perne.

frumoasa femeie. stiu, desigur, ca am printre cele mai rafinate gusturi din oras. frumosi dinti. frumosi ochi. bat spre aluna, ca si sfarcurile alea ridicate. ii intind ceasca si ma asez langa ea. o bea pe nerasuflate, ma pupa pe frunte si se imbraca. se grabeste.

acum vad o roca enorma pe deget.

multumesc, destin, stii mereu, mai bine ca mine.

clara cur-bombat se marita. ce sa zic, acum imi vine sa o mai sun o data. futacioasa mica mai e...

Am i really getting old?

ieri a fost ziua mea...

discutam cu cineva despre un viitor necomun. intreb, pe fondul glumei de mai devreme, in ce conditii o sa se casatoreasca. si mi povesteste succint despre nevoia de libertate, de a-si lua rucsacul si nikon-ul in spate (thanks, facebook!), si de a se duce pe o creasta de munte sa asculte cum ciripesc pitigoii si se imperecheaza albinutele pe forfota continua a unui pârâuaș. fara sa fie stresat de 3ori/ zi cu telefoane de la iubita cu "ti-e frig? te ai ranit? MAI E CINEVA CU TINE IN CORT?". asta inseamna 9 telefoane, minim, in timpul in care vrea doar sa se deconecteze de scaunul care face tuturor fundul patrat (thanks, modern age!), nevoia ei de atentie (thanks, estrogen!), sinteza zilei si pretul la benzina. cu nashul e mai ieftin, oricum (thanks, c.f.r.!).

avusesem la viata mea cam 3 momente reale in care eram casatorita cu ei. in consecinta, stiu modelul rochiei, al pantofilor, coafura, muzica si meniul, orientativ. nu stiu cine va fi langa mine.

sunt atat de aproape de a iubi, uneori, incat ma sperii. de ce trebuie sa planeze grija fututa a societatii peste mine, auzind, adica, din x surse ca dupa 'cand va casatoriti?', urmeaza "cand faceti un copil?', iar eu am atatea de facut, vorba lui, singura.

am o lista intreaga de filme descarcate si notate, litri intregi de bere pe post de brunch nebaute, zile in care pur si simplu n am chef sa ma epilez sau machiez, si piese de teatru pe care nu cred ca le-ar gusta mai nimeni. am puzzle-uri de 3000 de bucati, meditatii la orizontala pe sezlonguri scumpe in statiuni murdare, am snacksuri pe care vreau sa le mananc fara ochi reprosanti pe mine, rock din adolescenta dupa care ma apuca melancolia, si chef sa fac sport in timpul meu, fara sa ma vada el rosie, slinoasa si imputita.

dar cel mai mult vreau sa pastrez sentimentul de dor pe care l-am inteles atat de tarziu, desi, atat de usor. chiar am vrut sa fac lucrurile altfel, dis time.

astepti zile intregi un salut, saptamani intregi un telefon, ani de zile o relatie. si apoi se intampla. esti initial confuz, si nu stii cat sa dai, apoi te relaxezi, dar vrei totul, ca in queen. si trebuie, cam asta e cel mai greu, sa stergi dopamina de pe ochi si sa analizezi la rece.

totul e minunat. totul va fi minunat. cand ai atat de mult timp in fata, de ce sa nu mergi singur, cu o carte, la un ceai? sa uiti 5 ore de tine, de el, ca si grijile lui iti apartin, si sa nu respiri altceva decat aerul rece de beci?

adopta uneori calea lor pe care te ghideaza. nu e nimic de pierdut.

inca ai timp. si, cand crezi ca nu mai ai, tot ai.

ps. bhahaha, stiu niste tipe care au ca scop in viata sa si schimbe numele de familie. bridezilla much?